Antisemitismul a fost doar reacția naturală împotriva bolșevismului”. Deci numai dacă nu
reacționezi împotriva bolșevismului poți să eviți de-a fi antisemit.
Apoi revoluția și-a arătat colții în Spania, în 1931, condusă de emisari veniți de la Moscova,
majoritatea evrei, ceea ce i-a deziluzionat pe mulți republicani spanioli și străini. Mulți preoți și
cetățeni catolici votaseră pentru republică și-apoi, când au văzut că e un terorism bolșevic
anticreștin și că republica asasinează preoții, sătenii, călugării și călugărițele și distruge
bisericile, lăsând aceeași amprentă talmudică ce o lăsase în Rusia, Anglia, Franța, Bavaria și
Ungaria, s-au deziluzionat. Organul oficial al Cominternului se lăuda cu arderea bisericilor. S-au
confiscat averile ecleziastice, dar poporul spaniol n-a văzut un ban din ele, căci rezerva în aur a
Băncii Spaniei (700 milioane de dolari) a fost cărată în Rusia de ultimul prim ministru republican
spaniol, Juan Negrin (relatează generalul Walter Krivitsky). Apoi asasinarea conducătorului
monarhist Calvo Sotelo în 1936 a dezlănțuit revolta spaniolilor împotriva tiraniei iudaice și
revoluția mondială bolșevică a fost excretată de pe pământul Spaniei, ca de pe orice alt pământ
unde n-au intrat trupele de ocupație ale unei mari puteri militare ca s-o instaureze.
Atât sioniștii cât și evreii antisioniști americani sunt de acord că evreii au făcut revoluția în
Spania. Brandeis îi spunea rabinului Stephen Wise: “Să fie în Germania ca-n Spania” când se
opunea la o înțelegere cu Hitler despre evrei. Bernard J. Brown se lăuda: “Evreii sunt
responsabili pentru instaurarea republicii din Spania și distrugerea autorității bisericii”. Dar între
timp, tot mai puțini evrei primeau ovații la paradele militare sovietice din tribuna principală de la
Kremlin și dintre evrei au început să apară acuzați în procese, sau să dispară deodată din arena
politică. Totuși, conducerea revoluției bolșevice nu și-a schimbat compoziția evreiască: în 1920,
din 545 de conducători 447 erau evrei. În 1933, ziarul evreiesc Opinion arăta că aproape toți
ambasadorii sovietici sunt evrei și 61% din conducătorii Bielorusiei sunt evrei, deși evreii
constituie 2% din totalul populației sovietice (pe-atunci de 158.400.000). Asta înseamnă că în
Uniunea Sovietică erau 3 milioane de evrei. Ziarul The Jewish Chronicle spune în 1933 că o
treime din evreii sovietici sunt demnitari de stat. Deci evreii formează noua clasă conducătoare.
Instructajul politic și civic al revoluției a rămas același: Lunacearski, unul din puținii goimi care
erau înalți demnitari de stat, vorbește ca un talmudist când zice: “Noi urâm creștinismul și pe
creștini; chiar cei mai buni dintre ei trebuie considerați ca cei mai de pe urmă. Ei vorbesc despre
iubire de aproapele și milă, care sunt contrare principiilor noastre. Jos cu iubirea aproapelui! Noi
avem nevoie de ură. Trebuie să învățăm cum să urâm, căci numai așa vom cuceri lumea”. Acesta
este doar un exemplu din tonele de literatură ale epocii, și singura sursă originală a acestor idei
pe care o știe autorul este Talmudul, care este continuarea crezului războiului tribal sălbatic și
primitiv împotriva tuturor din epoca premergătoare creștinismului și care conține următorul
precept: “Voi sunteți oameni, dar toate celelalte națiuni ale pământului nu sunt oameni, ci vite”.
Cu aceste idei a fost trimis Lunacearski ca ambasador sovietic în Spania.
În 1935 autorul era corespondentul ziarului Times la Moscova, însoțindu-l pe Anthony Eden,
primul prim ministru britanic care-a pășit acolo din 1917. Times nu mai avusese corespondent la
Moscova de 15 ani și știrile veneau din Letonia, de la Riga. Corespondentul de la Riga era tot
timpul calomniat pe nedrept la Londra. Autorul știa asta, dar fiind neintrodus în esența lucrurilor,
nu pricepea de ce. Din prima secundă, coborând din avion, a fost izbit de mulțimea mohorâtă și
tăcută, aliniată de-a lungul traseului automobilelor oficiale, și a scris asta în reportajul său –
pentru ca un cenzor evreu să-i spună să elimine pasajul. Neștiutor, l-a întrebat în glumă dacă ar
vrea să scrie că mulțimea era alcătuită din burghezi grași cu pălării cilindru, dar a doua zi a văzut
mai multe și a început să priceapă. Cartea lui din 1938 descrie faptele: “La cenzură, adică toți cei
din aparatul de conducere și instrumentul de pus căluș în gură presei, sunt toți evrei și asta m-a
uimit mai mult decât orice la Moscova. În tot aparatul nu părea să existe nici un singur om care
să nu fi evreu... Mi s-a spus că proporția evreilor era mică în guvern, dar acest departament al
guvernului eu l-am cunoscut intim și personal și ei aveau aici monopolul, și-atunci m-am
întrebat: Unde sunt rușii? Răspunsul: Sunt în mulțimea mohorâtă și tăcută pe care o vedeam, dar