istoric (justificat în legenda din Vechiul Testament, împodobită cu un rege babilonian inexistent,
ca pedepsire a babilonienilor de către Iehova pentru că au fost instrumentul lui în pedepsirea
iudaicilor neascultători). Apoi misiunea de distrugere s-a exercitat asupra regelui persan,
eliberatorul iudaicilor. Acesta, numit în legenda Esterei “Ahasverus”, are un sfetnic, Aman, care-
i atrage atenția că evreii care locuiesc printre perși nu recunosc legile regatului, ci se țin separați
și au legi proprii, periclitând securitatea regatului. Regele imaginar Ahasverus poruncește o
“distrugere” a tuturor evreilor din regat de tipul celor poruncite de Iehova (căci scribii nu știau să
scrie în alt stil), dar regina legendară Estera l-a învățat pe rege ce să facă și acesta l-a spânzurat
pe Aman împreună cu toți fiii lui și i-a dat mână liberă unchiului Esterei să masacreze pe ceilalți
locuitori ne-evrei. Evreii au masacrat, spune scriptura, 75.000 de victime și de atunci încoace
sărbătoresc cu mare bucurie în fiecare an acest masacru (Estera 9:16-17). Ahasverus, Estera,
unchiul ei Mardoheu, Aman, sunt cu toții imaginari, deși unii comentatori sioniști încearcă să-l
identifice pe Ahasverus cu Xerxes, tatăl lui Artaxerxes, care a trimis armata persană să-l
instaureze pe Nehemia în Ierusalim după ce și-a văzut 75.000 de perși masacrați de evrei. Dar
deși e pură invenție, ceea ce e uimitor în povestea lui Ahasverus e că fapta lui Ahasverus de a-și
da pradă propriii supuși pentru a fi masacrați de forțe inamice talmudiste se repetă azi zilnic și
este politica de căpetenie a guvernelor acum, când “legea” Talmudului a devenit lege pentru toți.
“Căci mare spaimă aveau de evrei”, spune Estera 8:17.
Belsatar și Daniil, Ahasverus și Mardoheu sunt personaje fictive, dar ficțiunile și invențiile care
descriu distrugeri sângeroase de victime nevinovate au devenit realitate în zilele noastre când,
după masacrul țarului, al soției și-al copiilor lui, unul dintre călăi a scris versul din Daniil pe
perete cu sângele victimelor și când spânzurarea funcționarilor germani s-a făcut după cum scrie
în Estera 7:6,10; 9:13-14.
Repetăm încă o dată că, descriind faptele “evreilor”, folosim acest termen numai pentru grupul
agresiv, plin de ură și distrugător, și că în evreime a existat întotdeauna și un curent care s-a
împotrivit acestor ticăloșii iudaice. Astfel, în timp ce rabinul din Chicago, Solomon B. Freehof,
considera că cartea Esterei conține esența iudaismului care trebuie respectată, Bernard Brown, tot
evreu din Chicago, a spus ca Purimul n-ar trebui să se mai celebreze, fiind o farsă a unor
sărbători pe care chiar profeții evrei le-au găsit dezgustătoare – asta în 1933. Spânzurarea
funcționarilor germani însă a avut loc tot de Purim, orice ar fi zis el și alții ca el. De Purim se
sărbătorește modalitatea de-a triumfa întotdeauna: folosirea unui guvern de goimi pentru
masacrarea goimilor, conform răzbunării lui Iehova.
Citind și studiind sursele talmudice și sioniste, autorul a observat că istoria popoarelor este
prezentată în școlile talmudice ca o serie de abateri ale “poporului ales” de la “lege”, pentru care
Iehova îi împrăștie prin lume printre alte popoare, ceea ce în sine constituie o “persecuție”,
indiferent cât de bine o duc evreii acolo. Pentru această persecuție, Iehova distruge apoi celelalte
popoare și dă victoria “poporului ales”, care de-acum s-a pocăit.
După distrugerea imperiului babilonian și a celui persan a venit rândul egiptenilor, care găzduiau
cea mai mare comunitate evreiască în Alexandria, unde, spune dr. Kastein, “evreii au găsit azil”
și “trăiau într-o comunitate strâns unită, separată de ceilalți, cu temple proprii... egiptenii simțeau
disprețul evreilor”. Apoi spune că evreii „bineînțeles” că au ajutat invadatorii persani care
distrugeau Egiptul, unde evreii găsiseră “azil”. După egipteni a venit rândul grecilor. În 332 î.Hr.
grecii au cucerit Persia și au început să guverneze Egiptul. Alexandria a devenit o metropolă
grecească. Mulți evrei din numeroasa comunitate din Alexandria ar fi vrut să trăiască în pace cu
ceilalți oameni, dar n-au avut voie: Dr. Kastein scrie triumfător în istoria sa că “evreii din
Alexandria au realizat dezintegrarea civilizației elenice”. Așa au dezintegrat Babilonia, Persia,
Egiptul, Grecia – până la era noastră. După învățătura Talmudului, istoria omenirii nu este decât
istoria răzbunării lui Iehova din paragraful de mai sus. A urmat Roma, unde Cicero avea părerea
exprimată de dr. Kastein după 20 de secole și se temea de evrei (vezi procesul lui Flaccus, unde