despre câte fire albe poate avea o vacă roșie? Despre ce trebuie să-și pună marele preot mai întâi,
cămașa sau chilotul? Unde trebuie lovită mai întâi victima sacrificată? Cum să fie uciși apostații?
Trebuie strangulați, zic Înțelepții Sionului, încet, ca să-și deschidă gura, și plumb topit trebuie să
li se toarne pe gât. Un rabin pios prescrie să se țină limba victimelor cu cleștele, ca să se evite
sufocarea înainte ca plumbul topit să le fi ars și sufletul odată cu trupul (cuvântul “pios” nu e
folosit ironic, ci se referă la zelul rabinului în descoperirea adevărului “legii”).
Dr. Kastein, eruditul sionist, spune că Talmudul “a îmbrăcat inima evreului cu o spiritualitate
rece ca gheața, dar tare ca oțelul” și că ei nu pot interpreta istoria și universul “decât din punctul
de vedere care-i plasează pe ei în centru”. Astfel, globul plutește în spațiu numai pentru a-i
întrona pe evrei pe un munte de aur înconjurat de ne-evreii morți. Cunoștințele autorului despre
Talmud provin din „Enciclopedia iudaică”, din traducerile germane ale Talmudului din Ierusalim
(Zürich 1880) și ale celui babilonian (Leipzig 1889) și din cărțile autorilor crescuți la școala
Talmudului care s-au disociat de el ulterior: Laible, Drach, Graetz, Strack.
Despre Thora se pretinde că Iehova i-a dictat-o lui Moise. Se afirmă că Talmudul e opera
scribilor și rabinilor, a “înțelepților”, astfel că cuvântul lor devine cuvântul lui Dumnezeu. În
1898 , la al doilea Congres Mondial Sionist de la Basel, dr. Mandelstamm din Kiev arăta că
“evreii refuză cu hotărâre să se asimileze cu celelalte naționalități și se mențin fermi în speranța
lor istorică de a obține stăpânire asupra întregii lumi”. Instrumentul principal care a facilitat
această separare a fost ghetoul. În zilele noastre, dezinformarea a făcut masele să creadă că
ghetoul a fost un fel de lagăr de concentrare în care goimii îi țineau pe evrei, și absolut fiecare
eveniment a fost distorsionat ca să se producă iluzia “persecuției evreilor”. Dar în persecuțiile
care au avut loc în secolul nostru, evreii au suferit în proporția în care erau reprezentați numeric
în populație, astfel că procentajul de evrei care au suferit este foarte mic față de procentajul de
ne-evrei persecutați; în majoritatea cazurilor, persecutorii erau evreii, de pildă în Uniunea
Sovietică.
Ghetoul este creația conducătorilor evreimii. Primul ghetou a apărut în Babilon, iar al doilea la
Ierusalim, sub Nehemia, unde soldații persani i-au construit acestuia ziduri și i-au alungat pe toți
ne-iudaicii din cetate. De aici, modelul ghetoului european, unde locatarul era complet controlat,
înconjurat și constrâns sub o teroare perpetuă. Ghetourile au fost construite la cererea
talmudiștilor. Dezinformarea pretinde că creștinii îi persecutau pe evrei și-i obligau să trăiască în
ghetou. Adevărul e că rabinii le cereau evreilor să trăiască în ghetou. Tot așa se perpetuează în
prezent minciuna despre “antisemitismul” tuturor celor ce vor să afle adevărul. Evreii au trăit în
ghetou în Alexandria antică și în Cordoba și în Cairo în Evul Mediu, la insistențele rabinilor. În
1084 , evreii din Speyer au trimis o petiție prințului ca să le dea voie să-și construiască un ghetou;
în 1412, același lucru l-au petiționat în Portugalia. Construirea ghetourilor la Verona și Mantua
au fost sărbători evreiești celebrate de Purim. Când în Rusia țaristă le dezintegra ghetoul, evreii
se plângeau de persecuție. Ghetoul a fost desființat la Roma de Mussolini, în anii ’ 30 , și presa
evreiască s-a plâns teribil de acea “persecuție” fascistă. Cine le desființează ghetoul este un
fascist care-i persecută – dar în același timp existența ghetoului este “dovada persecuțiilor pe
care le-au suferit evreii din partea creștinilor”. „Enciclopedia iudaică” din 1903 spune că “nu mai
există azi niciun ghetou adevărat nicăieri în lume”.
Rolul ghetoului a fost preluat de sionism, un ghetou spiritual, în care evreii sunt constrânși și
supuși aceluiași control total al mai-marilor, „înțelepților” lor. Spune rabinul Elmer Berger:
“Mulți vor ca evreii să fie controlați și constrânși de către evrei și se plâng că s-a slăbit controlul
care se făcea așa de ușor și absolut în ghetou”. Sionismul, cu chemarea șovină la recucerirea
“imperiului promis lui Moise” în Orientul Mijlociu, nu este decât expresia înregimentării evreilor
într-un nou ghetou internațional. Guvernele și masele sunt duse de nas de sioniști, iar cei care se
revoltă, dintre evrei chiar, sunt reduși la tăcere. Sioniștii duc mai departe “legea” leviților cu
adăugirile fariseilor și talmudiștilor. Au existat și încercări de-ale evreilor de-a scăpa din ghetoul
fizic și spiritual. „Enciclopedia iudaică” din 1916 spune că “legea dreptății și adevărului trebuie