reuniți]. După descoperirea din Bavaria din 1786, illuminati și masonii lor s-au dat la fund, dar
aceiași emisari au apărut din nou la Paris în 1787, în secret. Marchizul de Luchet a scris în 1789:
“Află că există o conspirație să înlocuiască libertatea cu despotismul, talentul cu incapacitatea,
virtutea cu viciul, cultura cu ignoranța... această societate conspirativă urmărește să stăpânească
lumea... are drept scop dominația universală”. A descris cum monarhul va fi forțat “să servească
pasiunile celor din jurul lui... să aducă la putere oameni josnici, să-și batjocorească judecata
luând decizii care-i dezonorează prudența” și a prezis în ce hal va lăsa revoluția franceza Franța:
“Țara condusă de illuminati nu va înceta să existe, dar va fi atât de umilită, încât nu va mai
conta... și populația va descrește...” și a încheiat descriind revoluția permanentă ca “un foc
subteran care fumegă în exterior și izbucnește periodic, cu explozii violente și distrugătoare”.
Exact ce s-a întâmplat de-atunci încoace.
De Luchet i-a descris și pe binevoitorii înșelați, “conducători care se cred luminați, gata să-și
prăvălească popoarele în prăpastie”, și cum “conducătorii conspirației nu vor da drumul
niciodată puterii și bogățiilor pe care au pus mâna”. Asta scria de Luchet în 1789, când regele și
regina erau în viață, pacea și ordinea domneau încă, Franța nu începuse să se înece în sânge
nevinovat și “revoluția franceză” consta din discuții despre felul în care oamenii buni și înțelepți
vor aduce reforme care să instaureze dreptatea și libertatea într-o Franță fericită. Așa mai credeau
francezii și în 1790, când Edmund Burke a prezis din Anglia exact ce se va întâmpla și ce
masacre și orori vor fi organizate în curând de către acei oameni buni și înțelepți. Nimeni nu știa
încă de Robespierre și Danton și nimeni nu auzise de republică. Regele acceptase constituția și
poporul francez jubila când Edmund Burke a prevăzut exact ce avea să se întâmple. Și după ce s-
a dovedit că a avut dreptate, oamenii au început să-l urască și să-l ponegrească pe Burke pentru
că a spus adevărul. Câta vreme nu spusese încă adevărul despre faptele revoluției și ale
conspirației fusese preamărit și admirat ca mare scriitor, mare orator, mare om de stat, mai ales
pentru că susținuse războiul coloniilor americane împotriva Angliei. Cum a dezvăluit adevărul
despre ei, stăpânii organelor de presă și “intelectualitatea progresistă” s-au înhăitat împotriva lui,
așa cum fac azi împotriva celor care încearcă să spună adevărul. Un timp, americanii au dansat
pe străzi, cântând “libertate, egalitate, fraternitate”, până când crimele, masacrele și ororile
înfăptuite de illuminati revoluționari francezi le-au devenit cunoscute, și atunci s-au îngrozit. Azi
dansează din nou pe străzi, cântând Marseilleza.
Ca și Weishaupt, iacobinii din regimul teroarei aveau nume conspirative, luate din Antichitate.
Când au devenit puternici, au urmat programul de regicid și blasfemie prescris, care urmărea,
prin uciderea regelui, distrugerea bisericilor, batjocorirea religiei și distrugerea națiunii după
metoda talmudică. Dar iacobinii nu erau decât marionetele cuiva, după mărturia contemporanului
lor, Lombard de Langres, care scrie despre “o convenție ultrasecretă la 31 mai, o putere teribilă,
ocultă, ai cărei sclavi sunt membrii celeilalte Convenții publice, care este compusă din importanți
inițiați ai iluminismului. Această putere ocultă este deasupra lui Robespierre și a comitetelor
guvernului... a pus mâna pe averile națiunii și le-a împărțit între frații și prietenii care au pus
umărul la scopul lor”. N-a fost o revoluție franceză: a fost pur și simplu “opera de revoluție” care
a durat neîntrerupt de-atunci încoace, folosind în mod documentat, organizat și evident armate de
oameni, pe care-i prostește să creadă diverse alte lucruri și motive.
Trei oameni au văzut clar, încă de pe-atunci, că revoluția franceză a fost înfăptuită după planul
illuminati-lor publicat în 1787; că illuminati prin francmasonerie au instigat-o și-au dirijat-o; că
societatea secretă a conspiratorilor continua cu planul ei de revoluție mondială. Ei sunt Abatele
Barruel, un iezuit care a fost martor ocular, John Robison, un profesor de științe exacte din
Edinburgh, și reverendul Jedediah Morse, preot și geograf din America. Cărțile primilor doi și
predicile celui de-al treilea sunt documente esențiale. Ca și editorul ziarului Porcupine’s Gazette ,
William Cobbet, care i-a popularizat, toți trei au fost atacați de moarte de forțele oculte care
lucrează la revoluția permanentă. Cobbett a fost izgonit din patria lui. Toți trei au văzut în ororile
revoluției franceze mâna conspirației anti-creștine “nu numai împotriva regilor, ci împotriva