Această lucrare poate fi considerată prima carte de metodică din țară. Creangă a elaborat această
carte la îndrumarea lui Titu Maiorescu, ministru pe atunci al învățământului, care i-a trimis o
scrisoare, după o inspecție școlară efectuată în țară în care îl roagă să elaboreze ”un îndrumător
pentru învățători în aceasta lucrare este descrisă pas cu pas activitatea pe care trebuie să o
întreprindă un învățător încă din primele zile de școală: așezarea în bănci a elevilor, aflarea unor
informații despre familie și modul de viață, discuții libere cu elevii despre mediul înconjurător,
exerciții fizice, ieșiri în natură și jocuri specifice vârstei. După aceste săptămâni în care s-a facut
adaptarea copiilor cu școala se începea deprinderea elevilor cu scrisul prin liniuțe, bastonașe,
combinații de semne culminând cu învățarea literelor. Nu erau omise nici exercițiile matematice,
învățătorul susținând că toate aceste cunoștințe trebuie introduce treptat, lecțiile alternându-se cu
pauzele, menționează Rocsana Josanu în articolul Precursorul didacticii românești modern”^19.
Profesând în domeniul educațional timp de mulți ani, înstitutorul a văzut ce lacune sunt în
predarea geografiei și în colaborare cu alți învățători a scris manualul ”Geografia județului Iași”
(1879) care cuprindea hărți, planuri și indicații metodice care recomandau studierea pe teren a
noțiunilor geografice de bază.
În lucrarea Creangă în contextul pedagogiei timpului său , Ion Țurcanu recunoaște
”importanța cărților de școală crengiene care pot fi de mare folos și astăzi, atât în activitatea
practică de instruire și educație , cât și în pregătirea cadrelor de învățători”.^20 Merită amintită în
acest context experimentarea între anii 1865-1866 de către Ion Creangă a metodei lancasteriene de
predare în școala primară, dirijarea de către ilustrul învățător a practicii pedagogice a viitorilor
învățători – elevi ai școlii normale de la Trei Ierarhi, cursurile speciale de etică pedagogică și
metodică a predării și scrisului, ținute de Creangă la cursurile de perfecționare a învățătorilor
școlilor primare din Iași, elaborarea de către el a sistemului de atestare a cadrelor didactice.
Creangă a făcut o serie de propuneri Ministerului Învățământului, în anul 1874, pentru
constituirea unor grupe, pe lângă școlile normale în vederea pregătirii învățătorilor minorităților
naționale.
Ion Creangă a fost unul dintre oamenii epocii sale care nu a făcut parte din protipendada
intelectuală a acelor vremuri dar, prin activitate sa, prin pregătirea sa profesională s-a impus în
fruntea mișcării pedagogice din Moldova celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și ne-a
lăsat nouă, urmașilor, una dintre cele mai impresionante și originale creații literar-pedagogice.
Vizitele, inspecțiile în școlile în care a activat, creația sa au demonstrat că este un precursor în
instruirea și educarea copiilor. Prin receptivitatea sa la noutățile din viața culturală, Creangă a
produs o reformă adâncă în instruirea elementară, fapt observat de marele Eminescu, revizor școlar
in acele vremuri care prin rapoartele sale elogioase cu privire la activitatea didactică a lui Creangă
susținea valoarea acestuia, valoare susținută și de către alți contemporani cunoscători ai problemelor
școlare.
Trebuie punctată atenția acordată de Creangă familiei, tendința constantă a acestuia era de a
elimina distanța dintre el și copii în activitatea pedagogică. Vedea și înțelegea nocivitatea rupturii
familiei de școală în procesul eucației, motiv pentru care milita pentru perfecționarea sistemului de
educație socială și creșterea rolului școlii în viață.
În activitatea sa didactică și de autor de cărți școlare, de aproape un sfert de veac, Creangă se
dovedește a fi un deschizător de drumuri care luptă împotriva învățării mecanice prin stimularea
gândirii elevilor și participarea lor activă la lecții, creează literatura pentru copii din România,
recomandă cunoașterea individualității copiilor și respectarea particularităților de vârstă, precizează
rolul învățătorului - acela de a lumina mintea copiilor, de a-i învăța să descopere lumea reală, de a le
forma deprinderi practice. Spirit deschis spre inovațiile și teoriile pedagogice ale lumii, Ion Creangă
(^19) file:///C:/Users/user/Downloads/09-Acta-Musei-Tutovensis-IX-X-Barlad- 2014 -
54%20(3).pdf, consultată în data de 30.03.
(^20) Ion Țurcanu, Creangă în contextul pedagogiei timpului său, Editura Universitas, 1994, p.