Valorificarea_didactică_a_operei_lui_Ion_Creangă_în_ciclul_primar

O altă componentă a realismului lui Creangă este cea satirică. Creangă vede defectele lumii
pe care o povestește, vede viciile societății și ale oamenilor, proiectându-le pe fundalul operei sale,
voit exagerate, încadrate în mitic și fabulous.
Tonalitatea operei sale, deschisă, jucăușă, plină de spirit este dată de calitatea superioară a
râsului. Hâtru și vorbăreț neobosit, prezent pretutindeni în opera creează o formulă artistic
subiectivă, este scriitorul căruia oralitatea pvestitorului popular i se potrivește ca o mănușă. Plin de
resursele folclorului, Creangă făurește un stil puternic în care predomină viziunea satircă în formele
cele mai caracteristice ale artei comice. Personajele comice, hâtre sau grotești sunt evidențiate prin
gesturi, acțiuni, detalii fizice sau morale evidențiate. Situațiile sunt narate cu mare forță comică și
definite prin aluzii la multitudinea de fapte pe care le înrămează în contextual operei.
Stilul oral care așază lumea satului moldovenesc cu modulațiile mirării, glumei, echivocului,
ambiguității, a vorbei hazlii prin păstrarea particularităților lexical și fonetice ale regiunii, are darul
de a sugera viața însăși.
Descrierea personajelor în detaliu delimitează și întregește personajele sau împrejurările și
dialogul viu, firesc de natură popular, specific canoanelor oralității creează un flux excepțional al
narației încununat cu abundența și strălucirea vocabularului și cu siguranța structurilor sintactice.
Farmecul povestirii lui Creangă stă în concizia și în umorul ei.
Eroul popular e pus în valoare de Creangă prin scene în care predomină comedia specific
crengiană.
Creangă este un scriitor care a ajutat la progresul realismului în literatura noastră, printr-o
ipostază originală, bazată pe o cultură milenară, tradițională specifică vieții satului românesc de la
mijlocul secolului al XIX-lea, vie în spiritualitatea românească până în zilele noastre.