hrănit la fiecare pas de anectode, amintiri, învățăminte din bătrâni, făcea in Creangă un orator de
tribună adevărat original și foarte gustat.”^24. Cu toate că inițial Creangă nu agrea Junimea, datorită
prieteniei cu Eminescu, respectului pe care îl datora lui Maiorescu și dragostea pentru literatură, s-a
indreptat spre această societate literară a cărei lozincă era ”intră cine vrea, rămâne cine poate”.
De precizat este faptul că activitatea literară, Creangă și-o începe înainte de Junimea, în
1874 când în manualul de citire publicat de acesta, intitulat Învățătorul copiilor, inserează trei
povestiri: Acul și barosul , Prostia omenească , Inul și cămeșa.
La Junimea, Creangă nu a fost primit tocmai bine, junimiștii se considerau prea rafinați
pentru țărănismele lui Creangă, acesta simțindu-se incomod printre acei oameni culți și umblați prin
străinătate. Cu toate acestea, Creangă se simțea în largul lui, în această ambianță, atunci când își
povestea anecdotele care reușeau să aducă zâmbetul pe fețele chiar și a celor mai morali membri.
Soacra cu trei nurori a fost prima poveste pe care părintele Amintirilor a citit-o la Junimea,
la îndemnul prietenului său care, ulterior a fost publicată în revista Convorbiri literare, la 1
octombrie 1875. George Pană rememorează în lucrarea sa Amintiri de la Junimea din Iași impactul
pe care l-a avut prima poveste citită de Ion Creangă în cadrul Junimii: ”Când a venit Creangă la
Junimea și și-a citit el singur poveștile a fost o adevărată sărbătoare. Mi se pare că a început seria sa
de povești cu Soacra cu trei nurori [...] Ni se releva un stil și o limbă pe care nu o mai auzisem.” 25
Aceasta a fost urmată de Capra cu trei iezi , Punguța cu doi bani , apărute în același an în revista
Convorbiri literare. Iacob Negruzii punctează și el scenele în care Creangă își prezintă poveștile în
cadrul Junimii : ”Cum începea să citească, toți eram captivați de farmecul povestirilor sale, așa încât
o seară în care citea Creangă era o adevărată serbare pentru noi”.^26 Astfel, Creangă reușește să
impresioneze onorata audiență nu neapărat prin erudiția sa ci prin limbajul viu, colorat și plin de
imagine, prin valoare povestirilor sale apropiate de limba poporului, prin expresiile dintr-o cu totul
altă limbă, prin inteligența vie care l-a făcut să reproducă în limbajul în care a crescut poveștile fără
a le altera cu limbajul nou, specific vremii.
Anul 1876 este anul în apar Povestea porcului și Dănilă Prepeleac despre care Mihai
Eminescu spune că sunt, alături de Soacra cu trei nurori izvoarele din care ar trebui să se inspire
cei însărcinați să culeagă mostre de literatură autentică din Moldova.
Fata babei și fata moșneagului apărută mai întâi în Convorbiri literare la 1 septembrie 1877
este o poveste care tratează o temă clasică și anume, fata bună chinuită de mama vitregă și care
ilustrează etica populară adoptată și de Ion Creangă. Anul 1877 este anul în care Creangă se află în
culmea puterii sale creatoare, marcând acest lucru prin publicarea capodoperei Harap –Alb , creație
cu care autorul intră în domeniul basmului propriu-zis. Tot în acest an publică Făt Frumos, fiul
iepei : ”Povestea nesfârșită, Făt Frumos, fiul iepei, care a fost publicată mai întâi, de către domnul
Simeon Mehedinți, în Convorbiri literare”^27 afirmație care apare în articolul Manuscrisele lui Ion
Creangă, din 1909. Creangă a renunțat la acest manuscris probabil datorită faptului că îl considera
prea copilăresc, conținutul lui părându-i-se pueril. Povestea lui Ionică cel prost și Povestea lui Stan -
Pățitul continuă ciclul poveștilor publicate în acest an. Povestea poveștilor , datată 24 octombrie,
1877, i-a fost citită pentru prima dată în bojdeucă, lui Eminescu și era expusă doar la banchetele
anuale ale Junimii. Moș Nechifor Coțcariul a fost construită ca o nuvelă și publicată în Convorbiri
literare la 1 ianuarie 1877, operă care a provocat nemulțumirea lui Titu Maiorescu prin glumele
îndrăznețe.
(^24) George. Panu , Amintiri de la Junimea din Iași, Editura Polirom, 2013, p.
(^25) George Panu , Amintiri de la Junimea din Iași, Polirom, 2013, p.
(^26) Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, Editura Humanitas, Seria Vintage, 2012, p. 175
(^27)
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/luceafarul/1910/BCUCLUJ_FP280091
0_009_001.pdf, consultată în data de 30.03.