CAPITOLUL II
OPERA LUI ION CREANGĂ
Humuleșteanul genial, Ion Creangă apare în panteonul literaturii române drept cel mai bun
făuritor de creații populare a cărui operă este veselă, plină de spiritul mucalit al moldoveanului de la
munte și gustată de cititori de toate vârstele. Rezervor folcloric inepuizabil și instrument de expresie
puternic și autentic, Creangă rămâne nemuritor prin opera pe care a creat-o.
Creangă este un autor complex care ne-a permis să-i cunoaștem opera încă din primii ani de
viață ai fiecărui cititor, încântându-ne cu poveștile, povestirile și Amintirile în care se regăsește
fiecare cititor. Opera humuleșteanului este unică prin felul ei: amuzantă și captivantă în anii
copilăriei, erudită și cinstită la vârsta adultă, melancolică și plină de înțelesuri la senectute și
alcătuiește imaginea vieții satului moldovean de munte de la mijlocul secolului al XIX-lea. Voce
impozantă și autentică a literaturii române, autor al unei opere rapsodice în care se înfățișează un
scriitor cult de o jovialitate molipsitoare, simbol pentru poporul român, dar și pentru întreg spațiul
balcanic, Creangă știe să emită, prin opera sa, o buna dispoziție cuceritoare, alimentată de un umor
specific întregii sale opere, indiferent de specia literară în care se încadrează fiecare lucrare.
Opera lui Ion Creangă poate fi împărțită astfel: manual pentru clasele primare și monografii,
povestiri, nuvele, anecdote, povești și basme, scrieri memorialistice, poezii ( Impresiuni de Lină
Cătălină – 1 ianuarie 1883), scrisori de familie și scrisori către prieteni.
2.1. Basmele, poveștile și povestirilePovestea este definită în dicționar ca specie a genului epic în proză, limitată, de regulă, la un
singur episod, în care nararea, relatarea întâmplărilor se face la persoana întâi. Ion Creangă este
unul dintre cei mai mari scriitori care a cultivat povestirea, continuând în ceea ce privește talentul
de a povesti pe Ion Neculce care, asemeni lui Creangă înregistrează în inima sa faptele pe care
povestește, precum și pe Anton Pann, cu care se înrudește prin oralitatea stilului, prin folosirea de
proverbe și zicători. Creangă îl continuă și pe Negruzzi, autor al lui Păcală și Tândală , prin făurirea
operelor sale pline de umor și înțelepciune, cu ajutorul folclorului.