CAPITOLUL III
Receptarea poveștilor și a povestirilor din opera lui Creangă care au catemă copilăria. Lectura explicativă ca mod de receptare activă a poveștilor și
povestirilor.
3.1. Actualitatea cercetăriiMarele povestitor humuleștean, Ion Creangă, este cel mai iubit dintre scriitori de către copii,
aceștia făcând cunoștință cu el, încă din fragedă pruncie, prin basmele, poveștile, povestirile și
amintirile care-i atrag cu umorul vorbelor lui Creangă, cu simplitatea limbajului și cu descrierea
zilelor fără griji.
În opera lui Creangă se revarsă resursele unei universalități de netăgăduit, pe care trecerea
timpului și înaintarea destoinică a poporului român pe drumurile viitorului le prefac într-un bun al
întregii omeniri, într-o realitate trăită de fiecare cititor în parte.
Creangă a fost un făuritor de artă populară în cel mai înalt sens al cuvântului, prin
simplitatea lui în care dăinuie o știință a vieții fundamentală. El știe totul despre treburile
gospodărești, ciclicitatea timpului, mersul anotimpurilor, viața omului de la țară, cunoaște uneltele
meșteșugarului răzeș, știe unde se tupilează pupăza, dar și unde se ascunde, ghemuită după lună,
fata împăratului din poveste predchimbată în pasăre nevăzută. El ne deslușește tainele curate,
neîntinate ale sufletului popular.
Din experiența seculară a majorității, clară, artistică, închegată în proverbe, zicători,
cimilituri, în vorbele cu tâlc, capătă în creația humuleșteanului o notă puternică de originalitate,
datorită originalității și puterii geniului marelui creator. Formele tipice împrumutate din vorbirea
populară, oralitatea și naturalețea stilului dau culoare și veridicitate scenelor din viața descrisă cu
atâta har. O simplă formulă, o vorbă țărănească cumpătată, un proverb tradițional consfințește un
portret, un caracter sau un episod vrednic de aducere aminte.