Valorificarea_didactică_a_operei_lui_Ion_Creangă_în_ciclul_primar (1)

1.

Care din

cele două

fragmente

îți place

mai mult?

Fragmentul nr.1

“Cei patru prieteni legam nădejde fără capăt de cea dintâi

vacanță mare, de vară. Cum paza vârstelor nu mai era o treabă

pentru vârsta noastră și cum alte treburi mai serioase ne ocoleau

încă, am intrat în bucuriile vieții c-un simțământ de libertate ce da

zilelor noastre intensități de apogeu. Cât era ziulica de lungă, stam

goi, în nămol sau pe iarbă, lângă râul care-și avea vadul la câțiva

pași de casă. Eram când în apă, când la soare. Ne lăsam negativul

formelor în nămolul cald, une descindeau uneori și rândunicile ca să

mai ia câte-o gură de pământ pentru cuiburile lor, și gustam

moliciunea ierbii mărunte cu goliciunea tălpilor. Iar cea mai aprigă

plăcere a noastră era să răpim pentru o jumătate de ceas câte-un cal

ce păștea prin herghelia din apropiere. O luam l goană călări, până

departe sub o pădurice de sălcii, unde, dacă am fi avut prul lung ca

Abesalom, am fi putut rămâne spânzurați de crengi, caii scăpându-

ne de sub picioare, ca din praștie”.^50

3

1

18,75%

Fragmentul nr. 2

“Și scurtă vorbă, unde erau trei, eu aram al patreule. Dar

când auzeam de leganat copilul, nu știu cum îmi venea; căci tocmai

pe mine căzuse păcatul să fiu mai mare între frați. Însă ce era să faci

când te roagă mama? Dar în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un

senin pe ceriu și așa de frumos, și de cald afară, că-ți venea să te

scalzi pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am șparlit-o

la baltă, cu gând rău asupra mamei, cât imi era ea de mamă și de

necăjită. Adevăr spun, căci Dumnezeu e deasupra! De la o vreme,

mama, crezând că-s prin livadă, undeva, iese afară și începe a striga,

de da duhul dintr-însa:

• Ioane! Ioane! Ioane! - și Ion, pace!
  Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în
  pământ și se ia după mine la baltă, unde știa că mă duc. (...)
  Însă eu, în starea în care mă aflam, fiind cuprins de fericire,
  uitasem că mai trăiesc pe lume! În sfârșit, mama, cât era ea de tare
  de cap, de la o vreme piere răbdarea și vine tiptil, în vîrful
  degetelor, pe la spatele mele, când mă uitam la fete, cum vă spun,
  îmi ia toate hainele frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea goală în
  baltă zicându-mi cu năduh:


• Îi veni tu acasa, coropcarule dacă te-a răzbi foamea,
  ș-apoi atunci om ave altă vorbă! Și se tot duce”.^51

12

8

81,25%

2.

De ce? Este vorba despre copilărie.

8

5

50%

Este hazlie.

4

2

25%

Conține dialog

1

6

6,25%

Nu este plictisitor

2

1

12,5%

Nu știu

1

6

6,25%

Graficul 6

(^50) Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor , Editura Humanitas, București, 2012
(^51) Ion Creangă, Povești. Povestir. Amintiri, Editura Steaua Nordului, 2015