și Școala Generală Orăștie), Maramureș (Colegiul Național, Școala Confesională, Școala nr 2, Școala nr 3 Baia
Mare, Școala Generală Baia Sprie, Școala Confesională Seini, Liceul Dragoș Vodă, Liceul Ukrainian, Școala
Normală și Școala Generală Sighetul Marmației, Gimnaziul Vișeu de Sus, Școlile: Mocira, Seini, Tăuții
Măgheruș, Târgu Lăpuș), Mureș (Facultatea de Medicină, Liceul Papiu Ilarian, Liceul Bolyai Farkas, Școala
Militară, Școala Superioară, Liceul Confesional, Grădiniță Târgu Mureș, Liceul Josef Haltrich și Liceul
Sighișoara, Școala de Cooperație Târnăveni), Satu Mare (Liceul Reformat, Școala Generală 5, Grădinița Samus,
Colegiul și Internatul Pazmany Satu Mare), Sălaj (Colegiul Reformat și Școala de Fete Zalău, Școala de Arte și
Meserii Hida, Școala Gimnazială Șimleu Silvaniei), Sibiu (Școala Românească și Grupul Școlar Independența
Sibiu, Școlile: Alma, Rășinari), Timiș (Facultatea de Mecanică, Cămine Studențești, Școala Superioară de
Comerț, Institutul de Igienă, Liceul Piarist, Liceu, Școala de Fete Timișoara, Școala de Agricultură Sânicolau
Mare).
Regatul României și-a început viața materială cu o economie eminamente agrară. După anul 1918, prin
întregirea teritorială, suprafața totală a României a atins cifra maximă de 29,5 milioane de hectare, dintre care 10
milioane de hectare de teren arabil, 6,5 milioane hectare de păduri, 3 miloane hectare de pășuni și 1 milion de
hectare viță de vie. Principalele culturi erau cele de grâu, secară, ovăz, porumb, mei și hrișcă. Cu o producție
medie de circa o tonă la hectar, cerealele reprezentau principala resursă economică, cu o producție record de 13,
milioane de tone în anul 1922. Pentru comparație, cifra record a producției obținută la plantele tehnice a fost de
1,5 milioane de tone în anul 1926. Fânațele și nutrețul mai adăugau alte circa 0,5 milioane de tone anual, atingând
în anul 1938 cifra record de 1,5 milioane de tone. Cea mai bună producție la grâu a fost în anul 1938, cu 2000 kg
la hectar și un preț mediu de 4,40 lei la kilogram. Cel mai slab an a fost anul 1934, cu o producție medie de 500
kg la hectar. Creșterea animalelor era dominată de ovine, cu 10-15 milioane de capete, urmată de bovine cu 5
milioane de capete, porcine cu 3-4 milioane de capete și cabaline cu 2-3 milioane de capete. În medie se creșteau
cam 2 animale mari / cap de locuitor Mai mult de 80 % din populația țării era implicată într-un fel sau altul în
economia agricolă, dar 60 % dintre țărani dețineau mai puțin de 5 hectare și mai puțin de 5 vite. În perioada
interbelică ziua de muncă era plătită cu 25-35 lei bărbații, 15-25 lei femeile și copiii, cu transport și masă gratuite.
Ziua de muncă cu carul se plătea cu 70 de lei, iar cea cu doi boi de plug se plătea cu 60 de lei. Germenii
infrastructurii industriale și apoi cei ai primelor producții industriale au apărut aproape exclusiv prin infuzie de
capital străin. Principalii investitori au fost: Germania (35 %), Marea Britanie (25 %), Olanda (13 %), Franța (
%), SUA (5,5 %), România (5 %). Între anii 1862-1863 au fost inventariare 12 867 unități productive, dintre care
9527 industrie alimentară, 1322 materiale de construcții, 879 textile, 627 ceramică și sticlă, 233 tăbăcărie, 220
industrie chimică, 33 hârtie, 8 prelucrarea metalelor. Valoarea totală a producției era de circa 90 milioane lei,
dintre care 80 milioane din industria alimentară. Majoritatea acestor unități erau ateliere și manufacturi rurale, cu
o medie de 2,2 lucrători per unitate. Doar 51 dintre unități erau fabrici de dimensiuni mari. Ca forță motrice, doar
2 % dintre unități utilizau forța aburului, restul fiind instalații hidraulice (64 %), eoliene (26 %) sau cu tracțiune
animală (8 %). În următoarele două decenii, valoarea totală a producției industriale a crescut la 380 milioane de
lei, dintre care 192 milioane din industria casnică și 118 milioane din cea meșteșugărească. După anul 1886, un
impresionant avânt l-a avut industria chimică, prin apariția rafinăriilor de petrol. Prima lege protecționistă pentru
încurajarea industriei autohtone s-a votat în anul 1887, pentru a impune un capital minim de 50 000 lei și cel puțin
25 lucrători. Ca urmare, în următorii 30 de ani s-au format 769 de întreprinderi mari, dintre care 330 materiale de
construcții, 158 industrie alimentară, 143 industrie textilă, 95 industrie chimică. La începutul secolului XX