Uzina Hidroelectrică Caransebeș, Morile Borlovenii Noi, Bozovici, Cornereva, Eftimiu Murgu, Gârliște, Gâtnic,
Gornea, Liborajdea, Mehadia, Oravița, Păltiniș, Pătaș, Prigor, Putna, Secu, Sichevița, Topleț), Cluj (Institutul
Politehnic, Casa de Comerț și Industrie, Moara Bonțida, Moara Căpușul Mic, Clubul Muncitoresc Câmpia Turzii,
Fabrica de Bere Turda), Covasna (Fabricile de Țesături, Tutun și Centrala Termică Sfântul Gheorghe, Moara
Cernat, Ansamblul Tehnic Valea Zânelor, Morile Ghelnița, Lemnia, Ojdula, Valea Seacă), Harghita (Fabrica de
Bere, Uzina Electrică și Moara Călugăreni, Stație Electrificare Odorheiu Secuiesc, Mina Praid, Mina Vlăhița,
Măcelăria Ditrău, Morile Cristuru Secuiesc, Lunca de Jos, Mădăraș, Mihăileni, Remetea, Sântimbru, Suseni,
Tulgheș, Valea Rece, Joagăr Remetea, Sântimbru, Tulgheș, Voșlobeni, Cuptor de Var Tulgheș, Piua de Cergi
Valea Rece, Cuptoare și Forjă Voșlobeni), Hunedoara (Uzinele Călan, Școala de Uncenici și Uzinele de Fier
Hunedoara, Magazinul Vulcu Orăștie, Cartier Muncitoresc, Sediul S.A.R, Sediul Sindicatului Minier, Cazinou
Muncitoresc Petroșani, Hidrocentrala Strei Sângeorgiu), Maramureș (Abator, Rezervor Apă, Magazin Central,
Baia Mare, Atelier Mecanic, Oloiniță, Întreprinderea de Drojdie și Moara Seini, Magazin, Fabrica de Perii,
Fabrica de lapte, Banca Economică Sighetul Marmației), Mureș (Ateliere, Muzeul Meseriilor, Uzinele Comunale,
Stația de Epurare, Cămin Ucenici, Fabrica de Mobilă, Camera de Industrie și Comerț, Fabrica de Bere, Uzina
Electrică și Depozitele Orașului Târgu Mureș, Banca Agricolă, Asociația Breslașilor, Uzina Electrică Sighișoara,
Școala de Cooperație Târnăveni), Sibiu (Remiza de Locomotive, Asociația Meseriașilor, Ansamblul Textil
Hidraulic Gura Râului), Timiș (Cămine Muncitorești, Turn de Apă, Abator, Școala Superioară de Comerț,
Facultatea de Mecanică, Cămine Studențești și Cantină, Fabrica de Bere Timișoara, Stăvilar Coșteiu și
Sânmihaiu, Școala de Agricultură Sânicolau Mare, Depozit de Cereale Lovrin).
Dezvoltarea economică a atras după sine un plan din ce în ce mai amplu de dezvoltare a infrastructurii urbane,
în special prin palate și sedii administratve, dar și prin clădiri sau spații de utilitate publică: hoteluri, hanuri,
restaurante, cinematografe, teatre și săli de spectacol, cluburi, parcuri, monumente comemorative. Doar pentru
anul 1882 s-au alocat de la buget 80 de milioane de lei pentru construcții, dintre care un milion pentru noul Palat
Cotroceni. Pentru construcția Castelului Peleș, Regele Carol I a apelat exclusiv la arhitecți formați în Germania și
Franța: Wilhelm von Doderer, Johanes Schultz, Emile Andre Lecomte du Nouy, Karel Liman, Jean Ernest, Martin
Stohr, Joseph Dollitschek, Anton Possenbacher. Într-o a doua etapă edili ai principalelor proiecte au fost
arhitecții: Paul Gottereau, Friedrich Hartmann, Martin Kubelka, Cassien Bernard, Albert Galleron, Albert Ballu,
Louis Blanc, Giulio Magni, toți cu educație germană de factură neoclasică, exponenți ai stilului neogotic. Prima
pleiadă de arhitecți români, formați la Ecole Nationale des Beaux Arts din Paris au fost: Ion Mincu (1852-1912),
Ștefan Ciocârlan (1856-1937), Leonida Negrescu (1860-1931), Ion D. Berindei (1871-1928), Jean George
Pompilian (1872-1938), Toma Dobrescu (1862-1934), Eracle Lăzărescu (1868-1937), Alexandru Săvulescu
(1847-1904), Dimitrie Maimarolu (1859-1926), George Sterian (1860-1936), Ion Socolescu (1856-1924), Ștefan
Burcuș (1871-1928), Nicolae Ghika Budești (1860-1943), Petre Antonescu (1873-1965), Paul Smărăndescu
(1881-1945), Duiliu Marcu (1885-1966), George Matei Cantacuzino (1899-1960), Alexandru Zamfiropol
(1898-1977), Horia Creangă (1893-1943), Nicolae Nenciulescu (1879-1973), Horia Teodoru (1894-1976), Robert
Mihăiescu (1895-1970). Toți aceștia au format un stil arhitectonic nou, denumit neo românesc, cu profunde
rădăcini însă în spiritul celui promovat la Beaux Arts din Paris. Începând cu anul 1941, legea de organizare a
Colegiului Arhitecților din România a introdus măsuri protecționiste, prevăzând obligativitatea prezentării unui
certificat de naționalitate și origine etnică. Dintre miile de edificii zidite în epoca Regatului României, în prim
plan au fost cele de utilitate publică, după cum urmează. Țara Românească: București (Palatul Cotroceni, Palatul