Regatul Romaniei

Singurul copil natural al familiei regale a fost Principesa Maria de Hohenzollern (1870-1874), decedată
prematur în timpul unei epidemii de scarlatină. În aceste condiții, Casa Regală a fost luminată de zâmbetul
numeroșilor nepoți, în primul rând Wilhelm, Ferdinand și Karl Anton, cei trei băieți ai lui Leopold Stefan von
Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, apoi Wilhelm Frederic, Wilhelm, Victor, Louise și Elisabeta,
copii Prințului Wilhelm de Wied, fratele mai mic al Reginei Elisabeta. Ceilalți copii ai Casei de Hohenzollern au
fost: Badouin, Henriette, Josephine Marie, Josephine Caroline și Albert, rezultați din căsătoria Prințesei Marie de
Hohenzollern cu Prințul Filip al Belgiei. În lipsa unui succesor pe linie masculină, moștenitor direct a devenit
Leopold von Hohenzollern, dar acesta a renunțat la dreptul de succesiune în anul 1880. Fiul lui cel mai mare,
Wilhelm, a renunțat și el la acest drept în anul 1888, pentru a succeda în fruntea dinastiei, astfel că pentru tronul
României următorul moștenitor a fost fiul mezin, Prințul Ferdinand de Hohenzollern (1865-1927). Ridicat la
rangul de Principe de Coroană, Prințul Ferdinand era proaspăt absolvent al Școlii Superioare de Științe Politice și
Economice din Tubingen, de la Universitatea Eberhard Karl. În anul 1892, Prințul Ferdinand s-a căsătorit cu
Prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Couburg (1875-1938), nepoată a Reginei Victoria a Angliei și a
Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Din căsătoria lor au rezultat 6 copii: Carol (1893-1953), Elisabeta
(1894-1956), Maria (1900-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1909-1991), Mircea (1913-1916). Ferdinand și
Maria au succedat pe tronul României la 11 octombrie 1914, iar Prințul Moștenitor Carol al II-lea s-a căsătorit în
anul 1921 cu Principesa Elena a Greciei și Danemarcei (1896-1982), fiica Regelui Constantin I al Geciei. Din
căsătoria lor s-a născut Principele Mihai (1921-2017), singurul lor moștenitor direct. Linia dinastică a continuat
apoi în anul 1948, prin căsătoria Regelui Mihai (aflat în exil) cu Principesa Ana de Bourbon-Parma (1923-2016),
fiica Prințesei Margaret a Danemarcei. Din căsătoria celor doi au rezultat cinci copii, prințesele: Margareta,
Elena, Irina, Sofia și Maria. După moartea Regelui Ferdinand, tronul României a fost ocupat temporar de Regele
Mihai (1927-1930), susținut de un Consiliu de Coroană, după ce Prințul Carol al II-lea a semnat o renunțare la
succesiune în anul 1925. În contextul crizei economice, în anul 1930 guvernul României a insistat pentru
aducerea pe tron a Prințului Carol II, într-o perioadă marcată de intense frământări politice. După încă un deceniu,
în condițiile celui de la Doilea Război Mondial, Regele Carol al II-lea a semnat o a doua renunțare la tron,
refuzând să-și asume consecințele noului război. Regele Mihai a fost din nou înălțat pe tron, dar domnia sa a fost
doar formală, întreaga administrație fiind subordonată Mareșalului Ion Antonescu. Regatul României a fost anulat
la data de 30 Decembrie 1947, simultan cu proclamarea Republicii Populare Române. În tot acest interval, Casa
Regală a României a avut atribuții de înalt protocol, pentru stabilirea relațiilor diplomatice, fapt înlesnit de
numeroasele legături de rudenie cu aproape toate monarhiile Europei. Pentru îndeplinirea atribuțiilor și pentru
odihnă sau vacanțe, familia regală a avut la dispoziție următoarele reședințe: Palatul Regal, Palatul Cotroceni,
Palatul Kiselef și Palatul Elisabeta din București, Domeniul Regal Sinaia cu Castelul Peleș și Casa de Vânătoare
Pelișor, Castelul Săvârșin, Castelul Balnoc, Castelul Balcic, Palatul Regal din Constanța, Palatul Regal din
Mamaia, Palatul Snagov, Palatul Scroviștea, Conacul Filipescu de la Căpăceni, Casa Regală Bicaz, Vila Casa
Nouă, Vila Sparta. Pe lângă acestea, ca o consecință a diferitelor afaceri private sau patronate de Stat, Domeniile
Coroanei României au achiziționat progresiv un grup întreg de societăți comerciale, ale căror fonduri au fost
destinate pentru finanțarea activităților Coroanei României. Domeniile Coroanei au luat ființă în anul 1884, cu o
rentă anuală de 690 000 de franci, primul administrator fiind juristul și silvicultorul Ioan Kalinderu (1884-1913),
urmat apoi de Prințul Barbu Știrbei (1913-1927), Generalul Ernest Ballif (1927-1940) și ministrul Dimitrie Negel
(1942-1948). În jurul anului 1900 Domeniile Coroanei erau formate din 12 moșii, cu o suprafață totală de circa
130 000 de hectare, dintre care 84 000 hectare de pădure și 48 000 de hectare de teren agricol, repartizate astfel: