Brăila 6 367 ha, Dolj 21 353 ha, Ilfov 3 674 ha, Neamț 13 224 ha, Prahova 4 853 ha, Râmnicu Sărat 5 487 ha,
Suceava 49 231 ha, Vaslui 6 300 ha. Domeniile erau împărțite în zece circumscripții, conduse de câte un licențiat
în științe agricole. Pentru produsele fermelor zootehnice s-au înființat fabrici de lapte, postav și pânză, morărit,
ceramică, pielărit, tăbăcării, s-au construit 60 km de cale ferată, gatere, fabrici de mobilă și cherestea. Parcuri de
vânătoare au fost la Bicaz, Mălini și Dubroveț. Pe Domeniile Coroanei au luat apoi ființă școli elementare,
patronate de Casa Regală. În anul 1886, bugetul Domeniilor Coroanei era de 900 000 lei, dintre care 200 000 doar
pentru școli. Alte numeroase acțiuni filantropice erau conduse prin diferitele Societăți de binefacere conduse de
Majestatea Sa, Regina. Pe lângă veniturile din România, Regele Carol I a mai beneficiat de o moștenire de circa
un milion de mărci, rămasă în urma tatălui său, precum și de solda de ofițer imperial, primită în calitatea sa de
comandant de onoare al unui regiment din Prusia (Regimentul nr. 9 dragoni din Metz), respectiv al unui regiment
Austro-Ungar (Regimentul nr.6 Husari din Pesta).
Înainte de Marea Unire din anul 1918, Transilvania a fost tot parte a unui regat. Între anii 1856-1918 a făcut
parte din Regatul Ungariei, ca ținut al Imperiului Austro-Ungar, sub sceptrul Împăratului Francis Joseph
Habsburg (1830-1916), deținător și al titlului de Rege al Ungariei. Din căsătoria acestuia cu Ducesa Elisabetha
Wittelsbach de Bavaria (1837-1898) au rezultat patru copii: Prințul de Coroană Rudolf și trei fete Arhiducesele
Sofia, Gisela și Marie Valerie. Ceremonia de încoronare cu Sânta Coroană a Regelui Ștefan a avut loc la data de 8
Iunie 1867, la Buda, în Biserica Matei Corvin. Pe treptele bisericii perechea regală a fost întâmpinată cu urale:
"Moriamur pro regina nostra !". Ca urmare a legăturilor de sânge și a statutului de puteri garante, înalții demnitari
ai Prusiei și Austriei au întreținut relații cordiale cu Casa de Hohenzollern a României, atât cele oficiale cât și cele
cu caracter privat. Pe lângă numeroasele vizite și o corespondență vie, Regele Carol I a primit de la ambele state
germane comanda câte unui regiment de dragoni, respectiv drepturile aferente unui ofițer activ. Mai mult decât
atât, multe dintre măsurile administrative și instituțiile nou formate au avut un caracter comun. De exemplu,
Academia României a avut încă de la constituire membri din Transilvania, Banat și Bucovina. Ca urmare,
procesul de urbanizare și modernizare din Transilvania a avut un traseu asemănător cu cel din Principatele Unite,
cu diferența că întreaga viață politică a gravitat în jurul Parlamentului de la Budapesta. Întreaga Românie a
respirat un aer de modernizare de sorginte germană. Regatul ungar a fost împărțit în 63 de comitate și 26 de
municipalități urbane cu guvern și buget separat de cel austriac. Fiecare comitat și municipiu beneficia de un
statut qvasi-independent, cu un consiliu de administrație propriu format din 21 de membri. În Transilvania s-au
organizat 15 comitate: Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Ciuc, Făgăraș, Trei Scaune, Hunedoara, Târnava Mică,
Cluj, Mureș Turda, Târnava Mare, Sibiu, Solnok Dăbâca, Turda Arieș și Odorheiu Secuiesc. Orașele Alba Iulia,
Arad, Cluj, Mureș, Oradea, Satu Mare și Timișoara au primit statut de municipalități. Puterea judecătorească era
formată din Curtea Supremă de Justiție de la Budapesta și 12 Table Regale, dintre care în Transilvania au
funcționat cele de la Cluj, Târgu Mureș, Oradea și Timișoara. Urmau apoi în ordine ierarhică 76 de Curți
Colegiale de Comitat și 458 de Curți Districtuale, de Plasă. Pentru noile instituții s-au zidit sedii complet noi:
Curtea de Apel Cluj (1898-1902), Palatul de Justiție Oradea (1898), Palatul Justiției Arad (1892), Curtea de Apel
Alba Iulia (1893), Palatul Justiției Satu Mare (1897), Tribunalul de Comitat din Sighetul Marmației (1895),
Judecătoria Baia Mare (1889), Judecătoria Carei (1880), Tribunalul de Plasă Șomcuta Mare (1890). Legea presei
emisă în anul 1872 a impus ca pentru orice tipăritură să se depună câte un exemplar la Tribunal, Procuratura
Curții de Apel și la Ministerul de Interne. S-au organizat Parchetul, Notariatul Public și Curtea Administrativă.
Noul Cod Penal a intrat în vigoare în anul 1880. În ce privește reprezentativitatea, pentru cei 2 miloane de