ardeleni existau doar 75 000 de votanți.
Majoritatea istoricilor moderni atribuie reformelor din epoca monarhică o sorginte franco-germană. Trebuie
însă subliniat faptul că toate aceste transformări nu ar fi fost posibile în absența reformelor din Imperiul Otoman.
În urma Tanzimat-ului (Edictul de la Gulhane din 1839), turcii au introdus egalitatea în drepturi indiferent de
apartenența etnică sau religioasă. Au urmat apoi: înființarea Băncii Centrale Otomane (1856), primele bancnote
(lira turcească), primele oficii poștale, noul cod civil, recensământul și primele acte de identitate, abolirea scalviei
(1847), primele universități și academii (1851), departamentul de sănătate publică (1850), prima companie de căi
ferate (1851), prima rețea telegrafică (1847-1855), legea pământului (1857), legea presei (1857), prima Școală de
Științe Politice (1859). Începând cu anul 1871 rețeaua de căi ferate a făcut joncțiunea dintre Istambul și Viena, iar
în anul 1875 a luat ființă Universal Postal Union, primul serviciu poștal comun pentru 21 de țări. După anul 1900,
Trenul Orient Expres a făcut legătura directă dintre Istambul și Paris. Cu alte cuvinte, întreaga Europa a început
să fie "casa comună" pe care o cunoaștem astăzi, cu măsuri juridice, economice și social politice comune. În
România, prima cale ferată s-a construit în Banat, între anii 1847-1854, pe traseul Baziaș-Oravița, cu o lungime
de 62 Km, pentru a conecta minele de la Anina cu portul Baziaș. În anul 1858 s-a dat în folosință calea ferată
Jasenovo Vârșeț Timișoara, în conexiune cu căile ferate austro-ungare, iar în anul 1863 s-a dat în folosință și
tronsonul Oravița-Anina. Prima fabrică de locomotive a fost la Reșița. În Dobrogea, prima linie de cale ferată cu o
lungime de 63 km a fost construită de turci, în perioada 1858-1860, pentru a conecta portul Constanța de portul
Cernavodă, scurtând astfel transportul pe Dunăre cu câteva sute de kilometri. În Muntenia, primul tronson de cale
ferată, cu o lungime de 70 Km, s-a constuit între anii 1865-1969, pentru a conecta Bucureștiul de portul Giurgiu.
Primul proiect de proporții a fost linia Vârciorova - Roman cu o lungime de 915 km, dintre Banat și Moldova, pe
traseul: Pitești, București, Buzău, Brăila, Galați, Tecuci. La un cost de 270 000 de franci aur per kilometru,
proiectul a fost încredințat companiei germane Strousberg. Gara de Nord din București a fost finalizată în anul
1868, iar instituția Căilor Ferate Române s-a format în anul 1880, pentru a prelua întreaga administrație a
transportului feroviar. În Banat, rețeaua s-a extins în anul 1858 prin linia Szolnok Curtici Arad, urmată apoi de
linia Arad Timișoara, în anul 1871. Proiectul pentru linia Arad - Alba Iulia s-a aprobat în anul 1856 și a fost
finalizat în anul 1868, iar în anul 1872 s-a terminat și extensia spre Sibiu. Spre Nordul Transilvaniei, calea ferată
Oradea Cluj s-a finalizat în anul 1870, iar în anul 1873 s-a făcut conexiunea dintre Cluj și Brașov, prin Sighișoara,
prin efortul unui șantier cu 20 000 de lucrători. Pe ruta Brașov - București, primul tren a circulat începând cu anul
- În Moldova, primele două tronsoane de cale ferată s-au dat în folosință în anul 1869, între Cernăuți și
Suceava, respectiv între Suceava și Roman. Au urmat apoi în anul 1870 liniile Pașcani - Iași, Iași - Roman și Iași -
Ungheni. Practic, în trei decenii s-au construit principalele artere de transport feroviar. Toate liniile de cale ferată
au fost constuite inițial cu companii englezești sau germane. Un farmec aparte l-au avut apoi liniile ferate "de
munte", de construcție autohtonă, cu encartament îngust de 760 mm, cum au fost cele de la: Turda - Abrud (
km, 1891), Sighișoara - Agnita - Sibiu (110 km, 1895), Caransebeș - Subcetate (76 km, 1905), Crișcior - Brad (
km, 1907), Hunedoara - Retișoara (16 km, 1899) și Târgu Mureș - Sovata - Praid (82 km, 1915).