Nordahl Rolfsen, Mathilda Roos, Valdemar Rordam, Viktor Rydberg, Tomas Saemundsson, Aksel Sandemose,
Sophus Schandorph, Marie Sophie Schwartz, Gabriel Scott, Johann Sigurdsson, Stefan Sigurdsson, Amalie
Skram, Clara Emilia Smitt, Carl Snoilsky, Hjalmar Soderberg, Davio Stefansson, Sven Stolpe, August Strindberg,
Ulrika von Strussenfelt, Oscar Sturzen Becker, Jon Sveinsson, Harald Tandrup, Esaias Tegner, Grimur Thomsen,
Bjarni Thorarensen, Emil Thoroddsen, Jon Thoroddsen, Steingrimur Thorsteinsson, Torfhildur Thorsteinsdottir,
Magnus Tjaldanesi, Jens Tvedt, Kristofer Uppdal, Tarjei Vesaas, Axel Wallengren, Henrik Wergeland, Gunnar
Wennerberg, Josefina Wettergrund, Geo Widengren, Gustav Wied, Herman Wildenvey, Carl David Wirsen, Hasse
Zetterstrom. Compozitori și educatori muzicali de marcă au fost: Hugp Alfven, Eyvinf Alnaes, Anton Andersen,
Elfrida Andree, Friz Arlberg, Kurt Atterberg, Valborg Aulin, Tor Aulin, Christian Barnekow, Victor Benedix,
Andreas Berggreen, Johan Berwald, Franz Berwald, Hjalmar Borgstrom, Hakon Borresen, Viggo Brodesen,
Bjarne Brustad, Ole Bull, Balduin Dahl, Catharinus Elling, Johannes Frohlich, Niels Gade, Johann Gebauer,
Edvard Grieg, Olaus Grondahl, Eivind Groven, Bjorgvin Guomundsson, Johannes Haarklou, Johan Halvorsen,
Andreas Hallen, Emilie Hammaeskjold, Christian Hansen, Wilhelm Harteveld, Emil Hartmann, Johan Hartmann,
Peter Heise, Sigvaldi Kaldalons, Edvin Kallstenius, Jon Leifs, Adolf Linbald, Otto Linbald, Ruben Lijefors,
Amanda Maier, Ivar Henning Mankel, Nield Hillebrandt, Sigvart Hogh Nilsen, Vilhelm Holm, Iver Holter,
Christian Horneman, Peter Lange Muller, Axel Liebman, Sigurs Islandsmoen, Halfdan Kjerulf, Ludvig
Lindeman, Herman Lovenskiold, Hans Lumbye, Carl Nielsen, Ludolf Nielsen, Ludvig Norman, Gosta Nystroem,
Ole Olsen, Otto Olsson, Holger Paulli, Olof Peterson, William Potstock, Ture Rangstrom, Caroline Ridderstolpe,
Sam Rydberg, Siegfried Saloman, Gerhard Schjelderup, Christian Sinding, Yngve Skold, August Soderman,
Wilhelm Sternhammar, Gustav Stolpe, Sveinbjorn Sveinbjornsson, Johan Svendsen, Bertha Tammelin, Geirr
Tveitt, Martin Udbye, Olav Valen, Christoph Weyse, Viktor Widqvist, Adolf Wiklund, Ole Windingstad, Dag
Wiren.
Olanda, Belgia, Luxemburg
Începând cu anul 1815, Țările de Jos s-au unit sub sceptrul Regelui Wilhelm I Frederik de Orange-Nassau
(1815-1840), pentru a forma Regatul Unit al Țărilor de Jos. Amsterdam și Brusseles erau cele două capitale ale
unui regat cu 3,4 milioane de locuitori, dintre care 80 000 de olandezi și 60 000 de belgieni aveau drept de vot.
Guvernul a alocat pentru educație fonduri per cap de student de 12 ori mai mari decât în Franța învecinată. Ca
rezultat, Revoluția Industrială a evoluat accelerat, în special în industria textilă. În anul 1830 Belgia a părăsit
alianța. Pe tronul Olandei au succedat Regii Wilhelm II George Lodewijk (1840-1849), Wilhelm III Alexander
Paul (1849-1890), apoi Regina Wilhemina Helena Paulina de Orange Nassau (1890-1948). Primul Rege al Belgiei
a fost Leopold I de Saxa-Coburg și Gotha (1831-1865), succedat de Leopold II (1865-1909), Albert I (1909-1934)
și Leopold II (1934-1951). Exploatarea extensivă a resurselor de cărbuni, cu galerii de până la 1000 de metri
adâncime, a propulsat industria textilă și a condus spre primele oțelării concentrate în jurul orașului Liege. Până
în anul 1900, Belgia a devenit un important exportator de material rulant pentru căi ferate. Regele oțelului,
Baronul Edouard Empain, a fost una dintre figurile emblematice ale epocii cu interese de afaceri în Egipt,
America de Sud și China. Ca urmare a legii Salice, Principatul Luxemburg s-a desprins în anul 1890 sub sceptrul
Casei de Nassau Weilburg, reprezentată prin Marii Duci de Luxemburg: Adolphe (1890-1905), Wilhelm IV
(1905-1912), Marie Adelaide (1912-1919), Charlotte (1919-1964). Celebră pentru lupta împotriva apelor, Olanda