Bulgaria
Regatul Bulgariei a luat ființă în anul 1878, cu o populație de circa 3,8 milioane de locuitori, dintre care peste
80 % în mediul rural, țărani și fermieri. Primul Prinț al Bulgariei a fost Alexander Joseph de Battenberg
(1878-1886), nepotul Țarului Alexandru II al Rusiei. Succesorul său, Prințul Ferdinand I Maximilian de Saxa
Coburg (1887-1918) a luat în anul 1908 titlul de Țar al Bulgariei. Fiul acestuia, Țarul Boris III Klemens
Stanislaus Xaver (1918-1943) a consolidat monarhia prin căsătoria cu Prințesa Giovanna, fiica Regelui Emmanuel
al III-lea al Italiei. Ultimul Țar al Bulgariei a fost fiul lor Simeon Borisov de Saxa Gotha (1943-1946). Politica de
modernizare a vizat în primul rând educația. Până în anul 1910 s-au deschis 4800 de școli elementare, 330 de
licee, 27 de instituții postliceale și 113 școli vocaționale. Societatea Literară a Bulgariei a luat ființă în anul 1869,
la Brăila (în România), primul președinte fiind Nikolai Tsenov. Membri de seamă au fost: Vasilaki Mihailidi,
Petraki Simov, Kostaki Popovich, Stefan Beron, Marin Drinov, Vasil Drumev, Vasil Stoyanov. Sediul oficial a
fost inaugurat în anul 1893, lângă Clădirea Parlamentului, inaugurată în anul 1884. Universitatea Sofia a luat
ființă în anul 1888 cu facultăți de istorie, filologie, drept, matematică și fizică. Academia Bulgară de Științe a fost
fondată în anul 1911, primul președinte fiind Ivan Geshov. În primele patru decenii, capitala Sofia a crescut de la
20 000 la 120 000 de locuitori. Principalii arhitecți și edili ai Bulgariei au fost: Victoria Angelova, Stancho
Belkovski, Dimitar Chkatrov, Andrey Damyanov, Maria Luisa Doseva Georgieva, Georgi Dimitrov Fingov,
Friedrich Grunanger, Konstantin Jovanovic, Nikola Lazarov, Yordan Milanov, Dimitar Nenov, Kamne Petkov,
Josef Schnitter, Vaclav Hermenegild Skorpil, Naum Torbov, Ivan Vasilyov. Clădiri emblematice ale epocii au
fost: Palatul Regal din Sofia, Parlamentul, Biblioteca Națională, Biblioteca Universității, Academia Militară,
Primăria, Facultatea de Teologie, Seminarul, Sinagoga, Băile Minerale, Spitalul Aleksandrova, Poșta Centrală,
Banca Națională, Banca Agricolă, Hotelul Continental, Hotelul Paris, Piața Centrală, Institutul Român, Biserica
Sf. Nedelya, Casa Yablanski, Casa Sarmadzhiev din Sofia, Palatul Battemberg (actual Muzeul de Istorie) din
Ruse, Primăria, Galeria de Artă, Catedrala Catolică Hotelul Metropol și Depozitul de Tabac din Plovdiv, Banca
Națională din Burgas, Primăria din Kyustendil, Palatul Banya din Karlovo, Liceele din Razgrad și Varna. Ca
rezultat al efortului făcut în educație un număr din ce în ce mai mare de oameni de litere au contribuit la
construcția spirituală a țării. Dintre aceștia, în secolul al XIX cei mai reprezentativi au fost: Jeni Bojilova, Hristo
Botev, Dobri Chintulov, Sava Dobroplodini, Vasil Drumev, Lyuben Karavelov, Yoakim Karchovchi, Trayko
Kitanchev, Elisaveta Konsulova, Aleko Konstantinov, Kraysto Krastev, Stoyan Mihaylovski, Dimitar și
Konstantinov Miladinov, Gligor Parlichev, Sava Rakovski, Kuzman Shapkarev, Pencho Slaveykov, Zahari
Stoianov, Petko Todorov, Ivan Vazov, Sophronius Vratsa, Peyo Yavorov, Rayko Zhinzifov, Parteni Zografski. În
secolul următor, scriitori de marcă au fost: Elisaveta Bagryana, Dimitar Boyadijev, Atanas Dalcev, Dimcho
Deblyanov, Dimitar Dimov, Dora Gabe, Nikolay Liliev, Geo Milev, Chavdar Mutafov, Elin Pelin, Emanuil
Popdimitrov, Svetoslav Minkov, Rayna Petkova, Fani Popova Mutafova, Hristo Smirnenski, Emiliyan Stanev,
Dimitar Talev, Teodor Trayanov, Nikola Vaptsarov, Yana Yazova, Yordan Yovkov, Stoyan Zagorchinov.