Ispr[vile lui P[cal[ªi mâncarã ºi bãurã, pânã s-au cam cherchilit.
Iar cumãtru-atunci se scoalã: – Ah! cât sunt de fericit!
Dar aci-i cam întuneric, mândro, nu-þi vãd faþa plinã!
Vino, vino, de la masã mai spre vatrã, la luminã!
- Bine, puiºor de aur! Haidem, haidem, unde-þi place.
Unde nu m-aº duce oare, pentru tine? Ce n-aº face?
Iatã-mi-i pe colþul vetrii – el þinând-o de mijloc,
Ea de dupã cap þinându-l! Cântã, chiuiesc, de foc:- Bãrbãþele – ieri turbat,
Doar cã nu ne-ai sfâºiat!
Iar acum?... ce liniºtit
Stai sub masã jos lungit!- Ce-ai pãþit?
- Bãrbãþele – ieri turbat,
Dragã bãrbãþel, poftim,
Nu vezi cum ne drãgostim?
Cu toporul cum nu sai,
¤n bucãþi azi sã ne tai?- Vino, hai!
Hei, bãrbate voinicos,
Ai sãri tu bucuros!
Ne-ai tãia tu, mãi creºtine,
Ci, þi-am aºternut noi bine,- Vai de tine!
ªi-acum, i-ha!... ce ne pasã?
Noi suntem stãpâni în casã.
D-azi, mereu tu vei dormi,
Noi mereu ne vom iubi...- I-ha! iii!