Petre DulfuOspãtau la rând ºi beau,
Toþi cu drag se veseleau;
Numai Gruia suspina,
Nici nu bea, nici nu mânca.
Tatãl sãu, Novac, îi zice:
- Gruio, – câþi meseni aice,
Toþi cu drag se veselesc,
Ospãteazã, beau, glumesc.
Numai tu nu ospãtezi.
Numai tu mereu oftezi.
Spune taichii, hai, vorbeºte:
Ce pãs inima-þi munceºte?
- Tatã! i-a rãspuns feciorul,
¤nroºit, cum e bujorul,
Ciuda, ciuda mã omoarã
Cã fãrtaþii mei... se-nsoarã!
Iau neveste tinerele,
Drag þi-e sã te uiþi la ele;
O sã aibã toþi un rost –
Numai eu rãmân ce-am fost:
Tot flãcãu, sã joc la hori,
Nici gândeºti ca sã mã-nsori!
Sã mã-nsor vreau ºi eu, tatã,
Cã mustaþa mi-e-nfiratã!
Moº Novac la el priveºte,
ªi pe sub mustãþi zâmbeºte: