Petre DulfuZiua-a patra – cald, cuptor –
Ziua Sânzâienelor,
Când într-un brãdet m-afund,
Dau, în munþi, de-un lac rotund.
Sub un brad pe mal ºezui.
Lacul limpede-albãstrui
Oglindea-n adâncul lui
Brazii, bolta cerului.
- A, zic, mândrã scãldãtoare!
ªi uitându-mã-nspre soare,
Ce vãd?... bolta strãlucind,
Zâne trei, din cer viind.
Din nãlþime, tot mai jos,
Coborau în zbor frumos.
ªi pe þãrm sosite, iacã!
Sub un paltin... se dezbracã.
Lasã pe verdeaþa-n floare
ªi rochiþe ºi-aripioare;
ªi s-aruncã-n lac, viteze,
Toate trei, sã se-mbãieze.
Ca un ºarpe m-am târât!
Sub o tufã stam vârât,
Neclintit priveam la ele...
Mândre ce erau, tustrele!
Aº fi vrut... un veac sã stau,
Sã mã uit cum se jucau,