Gruie-al lui NovacVesele, ca trei copii,
Jos în undele-argintii.
Iar din toate, mai cu seamã
Una, mijlocia... mamã!
Ce chip! Ce ochi plini de foc!
Dragã mi-a cãzut pe loc.
„Ah, sã am aºa soþie!...
Cum s-o fac, a mea sã fie?...
Cum sã mã cunun cu ea!?...
Mor de nu va fi a mea.“
Dar din apã cele zâne,
Ies, habar nu au de mine;
ªi-mbrãcându-se cu zorul,
Iar spre nalturi îºi iau zborul.
Eu, pe þãrm rãmas-am mut...
„Doamne! ce e de fãcut!?“
Cu aceste vorbe-n gând,
Hai la mama, lãcrãmând.
Mama, când de mine dete,
Tresãri: – Olio, bãiete!
Ce-ai pãþit de vii acasã
Astfel cu nepusã masã?
Drumurile, stâncile,
Ruptu-þi-au opincile?
Sau, prin munþi, lighioile
¤þi mâncarã oile?