Petre DulfuEu i-am spus durerea grea,
Care inima-mi rodea:
Toate i le-am înºirat,
Tocmai cum s-au întâmplat.
Dânsa mã privi miloasã:
- De!... pe zâna cea frumoasã
Lesne-ai fi putut s-o iai,
Dac-un pic de minte-aveai.
¤nsã-acum – de þi-a picat
Dragã cu adevãrat –
ªtii ce-i de fãcut, copile?
Sã aºtepþi un an de zile.
Cãci de Sânzâieni, la varã,
Zânele veni-vor iarã;
¤n toþi anii vin în zbor,
Sã se scalde-n lacul lor.
Tu, de seam-atuncea bagã,
Zâna, care-þi este dragã,
Aripile unde-ºi lasã
ªi rochiþa de mãtasã...
Iar când intrã sã se scalde,
Furã-i-le, pânã-s calde,
ª-aripile, ºi rochiþa,
Apoi, fuga, fuguliþa,
Sã le-aduci încoa’ la mine!
Ea... veni-va dupã tine,