Petre DulfuVai, cum inima-mi bãtea!
Sângele cum îmi fierbea!
De-astã datã, am urmat
Chiar cum maica m-a-nvãþat.
Mi-o pândii pe cea doritã,
Când se dezbrãca zoritã:
Aripile unde-ºi lasã,
ªi rochiþa de mãtasã.
ªi când a intrat în lac:
„Stãi cã-þi viu acum de hac!“
Mã târâi încet pe brânci
Printre ierburi, printre stânci.
M-am târât, târât, ºerpeºte,
ª-aruncatu-m-am lupeºte:
Pe-o rochiþã lucitoare
ªi pe douã aripioare.
Fuga cãtre cas-apoi!
Iar când mã uitai napoi
Cine mã-nsoþea spre casã?
Dintre zâne, cea aleasã!
Alerga pe urma mea,
Despoiatã, vai de ea;
O-nveleau, în loc de straie,
Doar cosiþele-i bãlaie.
- Dã-mi, te rog, se milogea
Aripile, rochia mea,