Gruie-al lui NovacDragã ciobãnel Novac,
Dã-mi-le, ca sã mã-mbrac!
Celelalte se-mbrãcarã
ªi-n vãzduh de mult zburarã.
Iar eu... goalã, prin pãduri!...
Ce-avuºi, hainele sã-mi furi!?
Aº! eu prin desiº fugeam,
Parcã nici n-o auzeam;
Ea-ºi iuþi atuncea pasul,
ªi-i suna mai dulce glasul:
- Uitã-te niþel încoace!
Fugi? Fãptura mea nu-þi place?
Nu fugi de mine-aºa,
Stãi în loc, sã-þi spun ceva!
N-auzi, mândrule flãcãu?...
Stãi! cã n-o sã-þi parã rãu!
Tânãr, cum eram, crezui.
Mã-ntorsei, ºi-n loc stãtui.
Ea soseºte-mbujoratã,
ªi cu farmecu-i mã-mbatã.
M-a fãcut sã nu ºtiu bine
Unde sunt ºi ce-i cu mine.
Mi-a luat din mâini rochiþa
ªi-a-mbrãcat-o, tâlhãriþa!
Aripile argintate
ªi le-a prins uºor la spate.