Gruie-al lui NovacDe rochiþe dezbrãcate,
Iar în lac intrat-au toate.
Eu, din nou, pe cea bãlaie,
Am lãsat-o fãr’ de straie.
M-a rugat ºi-acum ea, biata.
- Dã-mi-le! zicea ºireata.
Dã-mi veºmintele, Novac!
ªtii cã ochii tãi îmi plac?
Ce fugi, mândrule voinic?
Stãi sã mai vorbim un pic!
Geaba! Eu fugeam nainte
Surd la orice rugãminte.
Doar din gurã i-am strigat,
Dup-al maicii mele sfat:
- Da, iubito! rochia ta,
Aripile þi le-oi da
Sã le-mbraci la cununie,
Când vei fi a mea soþie!
Ea-mi rãspunse-atuncea: – Bine!
Am sã mã cunun cu tine,
Numai... adã-mi-le-ndatã,
Ca sã nu stau despoiatã!
„Aº!“ gândeam. „Te ºtiu eu, lasã!“
ªi-alergat-am pân’ acasã.
Nu intrai pe uºã bine,
Hop, ºi zâna dupã mine.