Gruie-al lui NovacDe la masã, toþi la joc!
Hora se-nvârtea cu foc.
Iarã naºul, cãtre mine:
- Stãi sã-þi joc mireasa, fine.
Ea, când vorba-i auzi: - He, nãºicule! grãi,
Sã mã vezi cum aº juca,
Dacã dumnealui mi-ar da
Lucitoarea mea rochiþã
ªi-aripile din lãdiþã!
Aº sãlta ca fulgu-n vânt,
Tot pe sus de la pãmânt;
Prin vãzduh m-aº face roatã,
Sã se mire lumea toatã!
- I-auzi! naºu-meu îmi zice,
Dã-i rochiþa, mãi voinice;
Aripile dã-le-ncoace:
S-o vedem cum o sã joace!
Printr-un semn în loc de grai,
Eu pe mama o-ntrebai:
„Ce-ar fi dacã i le-aº da?“
Ea din ochi îmi zise: ba!
La nãºicu-atunci privii:
- Sã mã ierþi! vezi... n-o prea ºtii!
Când cu aripi s-o vedea,
Crezi cã are sã mai stea?