Petre DulfuNu-i e gândul la jucat,
Naºule, ci la zburat!
Naºu-nþelegând: – Hai, zânã!
Mi-o luã frumos de mânã.
O-nvârti uºor în joc:
- Mulþi ani fericiþi! Noroc!
ªi atâta veselie,
Nu ºtiu când o sã mai fie.
Am nuntit, jucând ºi bând,
Zile-ntregi vreo trei la rând.
Dupã nuntã, mândra mea,
Supãratã, se codea.
Dar cu-ncetul s-a-mblânzit,
Tot mai mult ea m-a-ndrãgit.
¤i pãrea pe urmã bine
Cã s-a cununat cu mine.
Cam cu vorbele acestea
¤ºi sfârºi Novac povestea.
Dup-aceea ºi-a-ndreptat
Graiul cãtr-al sãu bãiat:
- Uite-o, zâna cea mãreaþã
E-ntre noi aci de faþã.
Este mama ta iubitã,
Azi, de ani ºi ea-i albitã.
Totuºi, chiar la bãtrâneþe,
Vezi ce-a fost în tinereþe