Gruie-al lui NovacStã o clipã-ncremenit,
Mintea-n loc i s-a oprit.
„S-o trezesc? Sã n-o trezesc?...
Dacã plec ºi n-o peþesc,
Tata... ºtiu eu ce-o gândi?
S-o trezesc?! Ce-o fi, o fi!“
Astfel chibzuind feciorul,
O-mboldeºte cu piciorul:
- Scoalã, hãi! N-auzi odatã?
Am cu tine-o vorbã, fatã!
Ea din somnu-i se trezeºte,
Cascã-o datã, se lungeºte;
Prinde-apoi a se scula.
Doamne! groaznicã era!
Naltã la staturã, munte,
De vreo douã palme-n frunte,
ªapte palme-n piept de latã.
Capul claie negreblatã.
Mâinile-i, bârni groase, tari,
Unghiile-i, seceri mari,
Doi buºteni picioarele,
Dinþii – cât cosoarele.
Ochii, talgere-afundate,
Buzele-i, osânze late;
Faþa ei, ca un tãciune.
¤n sfârºit... o urâciune