Petre DulfuCum pe-aceastã lume nu e
Limbã-n stare sã o spuie!
ªi nici minte omeneascã
Nu-i ca sã ºi-o-nchipuiascã!
Gruia sta ºi se gândea:
„Asta-i deci ursita mea?
Asta-i vasãzicã fata
Care mi-a ales-o tata?
Când aº duce-o eu acasã
Pe aceasta drept mireasã,
Boi ºi vaci de sperieturã,
Ne-ar fugi din bãtãturã!“
Fata s-a uitat la el,
ªi-i grãi: – Ei, voinicel,
Haide, spune, ce doreºti?
Þi-e urât sã mai trãieºti?
Cauþi moartea, vai de tine?
Cum vrei sã te lupþi cu mine?
Piept la piept ne mãsurãm,
Ori în sãbii ne-ncercãm?
Gruia zise: – Piept la piept
Sã luptãm, cã e mai drept!
ªi cercã s-o biruiascã.
N-a putut nici s-o clinteascã!
Fata fruntea ºi-a-ncruntat,
Mâneci largi a suflecat: