Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Gruie-al lui Novac

Dau apoi sã se trânteascã,

Nu pot nici sã se clinteascã.

Ea stã dreaptã, el se þine.

• Dã-ntâi dumneata, bãtrâne!


• Lasã! grija nu-mi purta,
  Mândro! dã-ntâi dumneata.

ªi când l-a-nhãþat pãgâna,

L-a sãltat în sus cu mâna,

ªi-n pãmânt, dintr-un sãltat,

Pânã-n brâu l-a cufundat.

• Alei, fie-þi fiarã muma
  Asta þi-e puterea, numa?
  Strigã-ntãrâtat Novac
  Stãi sã vezi, eu, ce-o sã-þi fac!

Geme-apoi, se opinteºte,

Din pãmânt se ºerpuieºte;

ªi când o cuprinde-o datã,

O ridicã sus pe fatã.

Iar de sus, fãcându-ºi vânt,

O porneºte spre pãmânt.

ªi-n pãmânt, aproape-ntreagã,

Pân’ la subþiori o bagã.

• Na! pãmântul sã te-nghitã!
  Du-te, iazm^1 -afurisitã,

(^1) Iazmã: (în basme) arãtare urâtã ºi rea.