Petre Dulfu
Unde arde pururi focul,
Cãci acolo-þi este locul!
Apoi sabia ridicã,
Dã, ºi capul fetei picã;
ªi-nspre Gruia, lovitura
¤l rostogoli de-a dura.
El, când l-a vãzut viind,
ªi din limbã fleºcãind,
ªi din dinþi scrâºnind, s-a dat
¤napoi înspãimântat.
- Stãi! grãi râzând Novac,
Ce te speriaºi de-un fleac?
Capul doar veni spre tine,
Trupul – îngropat e bine!
ªi-au pornit spre-al þãrii plai.
Iar pe drum, Novac, din grai:
- Ei, eºti, Gruio, de-nsurat,
Când ºi fetele te bat?
CÂNTUL IV
IV La arat
Sus în deal, la crâºma Stanii,
Unde-ºi beau drumeþii banii,
ªade Gruia, bea vin rece,
ªi cu lãutari petrece.
CUPRINS
