Gruie-al lui NovacFata strigã: – Hãis, boi ºasã!
ªi mi-o iau voioºi spre casã.
Iarã turcii... stau prin gropi,
Rãsturnaþi ca niºte snopi,
ªi-ncinºi mândru, voinicoºii,
Pe la gât cu brâne roºii.
CÂNTUL VTÃTARULFoc, pârjol din nou prin þarã
Nãvãlit-au turcii iarã.
Cine luptã, sã-i goneascã
De pe brazda româneascã?
Moº Novac, român de viþã,
Cu nepotul sãu, cu Niþã.
ªi cu-al sãu voinic fecior,
Cu viteazul Gruiºor.
Pe un armãsar spumat
Pradã de la turci luat,
Gruia vine-n goana mare.
Mã-sa-n prag de gât îi sare:
- Bine, Gruio, fãtul meu,
Cã te-aduse Dumnezeu!
Mi te-aduse doar pe tine?
Tatãl tãu, Novac, nu vine?
CUPRINS