Petre Dulfu
De pe cal s-aruncã jos,
¤ºi croieºte mânios
Printre leota pãgânã,
Drum – cu buzduganu-n mânã.
Intrã la tãtar în casã.
El mânca ºi bea la masã:
- Bine te-am gãsit, tãtare!
De la loc tãtarul sare: - Cine eºti tu, mãi creºtine?
Ce vânt te-a adus la mine? - Gruie-al lui Novac mã cheamã.
Fatã þi-am adus, de seamã! - Gruie-al lui Novac? A-ha!
Mi-ai adus pe sora ta?
Astã-searã da, soþie
Chiar pe ea o vroi! Sã vie! - Nu pe ea! Þi-aduc mireasã
Mai drãguþã, mai aleasã.
Când te-o sãruta o datã,
Nu-i mai cere altã fatã! - Unde-i, care-i, mãi române?
- Ici, la mine-n brâu, pãgâne,
Uite-o, zvelt ce-i e trupºorul!
ªtiu c-o sã-þi aline dorul! - Ce? tãtarul a strigat,
Dându-se-napoi turbat.