Gruie-al lui NovacÃl de bate-n cãrunteþe,
Cu stufoase, lungi musteþe,
E Novac, pui de român,
Tot viteaz, deºi-i bãtrân!
Ãl de-ncepe-acum sã-nchege
Sub musteþe barbã-n lege,
E nepotul lui Novac,
Niþã, puiºor de drac!
Cel ce-nfirã mustãcioarã,
Alb, frumos, ca o fecioarã,
Este-al lui Novac fecior,
Gruia! spaima turcilor!
ªtii tu cât rãu mi-au fãcut?
Dumnezeu sã-i fi bãtut!
Brazi atâþia-n codri nu-s,
Câþi oºteni ei mi-au rãpus!
Dã-le vin, pân-or cãdea.
Sã trimet oºtirea mea,
Ca sã-i lege cot la cot.
Þi-oi plãti eu vinul tot!
Crâºmãriþa pleacã iute,
ªi destupã altã bute;
Le dã vin vechi, marmaziu,
Mestecat ºi cu rachiu.
Ei tot beau. Apoi îºi lasã
Capul, greu de somn, pe masã.