Petre DulfuOastea turcilor, viteazã,
Pânã-n creºtet se-narmeazã.
Iatã-i, vin oºtenii, zboarã,
Crâºma grabnic o-mpresoarã.
Dar nãuntru a intra,
Nici un turc nu cuteza.
Hãt, la urmã... unul scund,
Cu ºalvarii rupþi în fund –
Singur din oºtirea-ntreagã –
Intrã-n birt, pe Gruia-l leagã:
C-o frânghie de mãtase
Zdravãnã-mpletitã-n ºase.
Gruia doar s-a-ntins o datã,
ªi s-a rupt frânghia toatã.
Iar pe turcu-ncremenit
Jos, c-o palmã, l-a trântit.
¤mprejur apoi priveºte:
„Doamne! Gruia se gândeºte,
Cum am adormit de tare!
ªi pãianjeni – mi se pare –
Cât dormii aci-n neºtire,
M-au legat cu multe fire...“
Pe fereastrã-n urmã catã,
Vede oaste adunatã.
Nu grãieºte-o vorbã! pleacã,
Scoate paloºul din teacã.