Gruie-al lui Novacªi cu paloºul în mânã,
Intrã-n oastea cea pãgânã.
Sar pãgânii, sã-l omoare;
El începe sã-i doboare.
Picã turcii de-a lui spadã,
Ca ºi iarba din livadã,
Când român voinic soseºte
ªi cu coasa-i o coseºte.
Pânã te-ai gândi cu gândul,
I-a tãiat pe toþi de-a rândul,
I-a fãcut cãpiþe, clãi!
Intrã-n crâºmã-apoi l-ai sãi:
- He, Novace tãiculiþã,
ªi tu scumpe, vere Niþã,
Ia sculaþi-vã... priviþi,
Cât lucrai de când dormiþi!
Ce de clãi am ridicat!
Auzind, ei s-au sculat;
Merserã de se uitarã
Pe fereastrã-n larg afarã.
ªi-mprejur, prin bãtãturã,
ªi pe uliþi când vãzurã
Turci atâþia rãsturnaþi,
Locului au stat miraþi.
Iar Novac s-a repezit,
Lãcrãmând de fericit,