Petre Dulfu
La feciorul sãu viteaz,
ªi l-a sãrutat pe-obraz.
Dete-apoi cu pumnu-n masã:
- Hei, Aniþã crâºmãreasã,
Vino sã ne socotim,
Datoria sã-þi plãtim!
.........
Ana tremurând soseºte...
Iar Novac la ea priveºte,
Sãgetând-o cu privirea:
- Hoaþo! ne-ai voit pieirea?
Na! (ªi când cu spada-i latã
Dã nemilostiv o datã:
Capul crâºmãriþei cade)
Plata asta þi se cade!
Apoi vârã spada-n teacã.
ªi ieºind, voinicii pleacã
Tot spre Dunãrea bãtrânã,
¤nspre þara cea românã.
CÂNTUL VII
PRÂNZUL
Sus, acasã, la conac,
N-are ce lucra Novac;
Scoate grapã, scoate plug,
Prinde patru boi la jug.
CUPRINS