Petre DulfuD-aia, scumpul meu bãrbat,
D-aia prânzu-a-ntârziat!
Lui Novac, când auzi,
Prânzul nu-i mai trebui:
- Alelei, tâlhari pãgâni,
Alelei, feciori de câini!
De v-oi prinde-n mâna mea,
Zile nu veþi mai avea!
Gruio, hai sã-ncãlecãm,
ªi pe Voica s-o scãpãm!
- Ba, tãicuþule Novace,
Tu rãmâi la plug în pace.
Sã mã laºi pe mine numa;
Viu cu Voica eu, acuma! - Bine, Gruio, pleacã, iute;
Sãi pe Roibul meu ºi du-te!
Roibul meu, deºi trecut,
Dar la fugã-i ne’ntrecut.
Dând prin flãcãri, dând prin apã,
El de cine fugi te scapã;
ªi cu el oricând ajungi
Pe vrãjmaºu’ ce-l alungi!
Gruia, hai, spre sat în sus,
Drept acasã-n grajd s-a dus:
- Vino-ncoace, Roibuleþ,
Ah, ºoimanule isteþ.