Gruie-al lui NovacDe-ai putea la bãtrâneþe,
Cum puteai la tinereþe!
Calu-a nechezat voios:
- Alei, Gruio, Fãt-Frumos,
Sai degrabã-n ºea pe mine,
Þine-te de coamã bine,
Sã-þi arãt la bãtrâneþe
Ce puteam în tinereþe!
ªi-ncingându-ºi spada Gruie,
Repede pe Roib se suie.
Când în scarã el se lasã,
Iacãtã-l ieºit de-acasã!
Iar în ºea când s-a urcat,
Iatã-mi-l ieºit din sat.
ªi când a bãtut din scarã,
Ajunsese la hotarã!
Mai aleargã cât aleargã,
Dã de turci în zarea largã;
ªi le strigã: – He! opriþi,
Turcilor, de ce fugiþi?
Staþi un pic, sã ne-ntâlnim,
Douã vorbe sã grãim!
Turcii, auzind strigare,
Dau în cai ºi fug mai tare.
Gruia cu-al sãu Roib i-ajunge,
ªi cu sabia-i împunge.