Petre Dulfu¤i loveºte de la spate,
Ca sã-i spele de pãcate.Turcii sãbii scot din teacã
ªi se-ntorc, fãrâmi sã-l facã!
El, cu paloºul în mânã,
Stã, sã-i vie la-ndemânã.ªi pe care cum venea,
La pãmânt îl aºternea.
Unul a rãmas doar viu,
Cel mai mândru, mai deliu^1El fugea, cu Voica-n braþã,
Doarã va scãpa cu viaþã!
¤nsã Gruia-l urmãreºte,
ªi-ajungându-l, glãsuieºte:- Pleacã-þi, surioarã,-n jos
Capul de bujor frumos;
Pleacã-l puþintel spre sân,
Ca sã tai cap de pãgân!
Fata capul ºi-a plecat,
Iarã Gruia s-a-ncordat.
Când cu spada el dãdu,
Capul turcului cãzu!
* * *
Sus la curtea lui Novac,
Sub fereastra din cerdac,(^1) Deliu: viteaz îndrazneþ.