Gruie-al lui NovacCe mai masã-ntinsã, frate,
¤ncãrcatã cu bucate!
ªi la masã cine oare
Stau, ca-n zi de sãrbãtoare,
¤mpreunã ospãtând,
Cu paharul închinând?
Stau Novac ºi Novãciþa,
Gruiºor ºi cu Voichiþa,
Cu Voichiþa, mândra fatã,
De robie grea scãpatã.
CÂNTUL VIIINEGRUªORSub albastrul cerului,
Pe câmpia Nistrului,
Corturi multe de tãtari,
Fel de fel: mai mici, mai mari.
ªi-n mijloc un cort lucios,
Decât toate mai frumos:
Din mãtasã, minunat,
Numa-n flori ºi fir lucrat.
Iar sub cortul mândru, mare,
Cine ºade-n scaun oare?
ªade hanul cel bãtrân.
Al tãtarilor stãpân.
CUPRINS