Petre Dulfuªi afarã-n faþa lui,
Lângã uºa cortului,
Stã un biet român legat,
De tãtari înconjurat.
Cine e nenorocitul?
Gruie-al lui Novac vestitul.
Doi tãtari îl strãjuiesc,
Alþi doi – þeapa i-o gãtesc.
* * *Iatã vin mari jupânese,
Tãtãroaice-n ºiruri dese,
Intrã-n cortul cel domnesc
ªi-nchinându-se grãiesc:
- Alei, hanule-nãlþate,
Þie ne rugãm plecate:
Fã-i lui Gruie judecata,
Sã-l vedem luându-ºi plata.
Cãci cu-a lui venire-n þarã,
Foc pe noi cãzu ºi parã!
Soþii-n luptã ne-au pierit,
ªi noi toate-am vãduvit!
Al tãtarilor stãpân
Catã aspru la român:
- Gruio, ºtii cã nu-i iertare?
Osândit eºti la pierzare!
Samã dar cinstit sã-mi dai:
Mulþi tãtari ucisu-mi-ai?