Gruie-al lui NovacGruia nalþã fruntea sa:
- Hanule, mãria-ta,
Sunt iertat ori nu-s iertat,
Spune-þi-oi adevãrat:
De când Nistrul am trecut,
Multe rele þi-am fãcut.
Pustiitu-þi-am cetate,
ªi din þarã-o jumãtate!
Mii tãtari am prãpãdit,
Mii tãtarce-am vãduvit.
[.......... .]
Ba pe suflet mã apasã
ªi-un pãcat mai vechi, de-acasã,
Am ucis pe frate-tãu,
Când venise-n satul meu!
Deci, dacã-s menit sã pier,
Fii bun, doar un lucru-þi cer:
Moarte-n legea româneascã,
Nu vreau moarte pãgâneascã.
Duhul pân-a nu mi-l da,
Sã mã uºurez aº vrea
De mulþimea de pãcate,
Hanule prealuminate!
Lasã sã mã spovedesc
La cel popã creºtinesc,
Care cântã din psaltire
Colo-n vechea mânãstire!