Petre DulfuAl tãtarilor stãpân,
Alb ca neaua de bãtrân,
Ochii spre tãtari aruncã
ªi din grai le dã poruncã:
- Sã mi-l duceþi unde-a spus,
La creºtinul preot, sus.
Iar nainte de-nserare,
Sã-l aduceþi la pierzare!
* * *ªi tãtarii-l însoþesc
Spre cel popã creºtinesc,
Care din psaltire cântã
Colo-n mânãstirea sfântã.
Merge Gruia o bucatã,
Dar când se smuceºte-o datã,
¤ncordându-se cât poate,
Lanþurile-i cad jos toate.
Cruce-ºi face: „Doamne Sfânt!“
Se repede ca un vânt.
Ia de la tãtari o bardã,
ªi-unde-ncepe ca sã-i ardã!
- Vai! tãtarii se jeleau
ªi-ncotro vedeau, fugeau.
Gruia-ndreaptã paºii lui
Drept spre grajdul hanului.
Dã, cum intrã, de-un mânzoc:
- Fugi din cale-mi, sãrãntoc!