Gruie-al lui NovacMâna-n coamã-i repezi,
ªi-n podele-l azvârli.
Mai spre colþul celãlalt,
Dã de-un cal frumos, înalt,
Care soare n-a vãzut,
De când mã-sa l-a fãcut.
Gruia drept la el s-a dus,
Mâna-n coama lui a pus.
Nici sã-l miºte nu putea,
Cal ca ãla-i trebuia!
¤l sãrutã ca pe-un frate,
ªi din grajd afarã-l scoate,
L-a-nºeuat ºi l-a-nfrânat,
Iute-apoi l-a-ncãlecat.
ªi pornind în goana mare,
Iatã-l, cât clipeºti, rãsare
Colo-n uºa cortului,
Chiar în faþa hanului.
Hanul greu din piept ofteazã
ªi din gurã cuvânteazã:
- Alei, Gruio mult viteaz,
Eºti iertat de mine azi.
Eºti iertat, de mi te prinzi
Cã pe Negru n-o sã-l vinzi,
Nici la turc, nici la litean,
Cã ei sunt soi rãu, viclean.