Gruie-al lui NovacAia nu-s maci înfloriþi,
Ci sunt turci nelegiuiþi!
Vin, drãguþo, pentru tine,
Sã te ia de lângã mine.
Azi nici Gruia, nici Novac,
Nu-s acasã! Ce mã fac?
Când Voichiþa auzi,
Cofa plinã o trânti,
Cercurile de-au plesnit,
Doagele de i-au sãrit:
- Turcii vin? ca sã mã ia?
Nu mã da, mãicuþa mea! - Nu, Voichiþo, nu te-oi da,
Pânã capul sus mi-o sta!
Ieºi, ascunde-te-n grãdinã,
Dup-o tufã de sulcinã!
Ea-n grãdinã mi-o zbugheºte,
Dup-o tufã se-ndoseºte.
Mama ei, fãcându-ºi cruce,
Din ºopron, hârleþ aduce,
Sapã sub fereastr-o groapã,
ª-un buºtean în ea îngroapã.
Groapa cum a astupat,
Turcii-n curte-au ºi intrat:
- Bunã vremea, Novãceasã!
- Mulþumim... Poftiþi în casã!