Petre Dulfu- Cine poate sã mã scoatã?...
Lui închin viaþa-mi toatã!
A venit un ciobãnel,
Cu cãciula lui de miel, –
Mic, nici zece ani n-avea,
ªi-a fugit, cãci... se temea.
Zâna strigã iar din apã:
- Cine vine ºi mã scapã?
Soþ iubit el o sã-mi fie,
Eu voi fi a lui soþie!
Nici un om n-o auzea,
Decât Gruia, ce trecea
Pe-acolo cu Negruºor,
Cãtre Þarigrad, în zbor.
Se opreºte lângã mare,
Jos de pe fugaru-i sare,
ªi spre zân-aleargã: – Stai!
Iacã viu... sã nu te dai!
Sabia din teacã-ºi scoate,
De genunchiul stâng o bate;
De trei coþi ea se lãþeºte,
De opt stânjeni se lungeºte.
Peste mare-o pune-n lat,
Prinsã de al zânei pat.
Ca pe-o punte, voiniceºte,
El pe sabie pãºeºte.