Gruie-al lui NovacLângã zâna-nspãimântatã
¤ºi opreºte paºii, iatã!
Suliþa grãbit i-o-ntinde;
Ea de suliþã se prinde.
ªi sãltându-se voinicã,
Sus din valuri se ridicã.
El în braþe o luã
ªi spre þãrm cu ea plecã.
* * *Zâna, când pe mal fu scoasã,
La voinic privi duioasã;
Capul ºi l-a scuturat,
Pãrul valuri i-a picat,
Valuri de-aur luminos,
Peste umeri, pânã jos.
- Tinere, noroc sã ai!
Sunt stãpâna ãstui plai.
Strãbãtuºi cam multã cale;
Vino! mai colea-ntr-o vale
¤þi va dãrui hodinã
Cuibuºorul meu de zânã.
.........
Zâna bine nu sfârºi,
Din pãdure s-auzi
Glas ce munþi cutremura
ªi copacii clãtina.