Petre DulfuGruia-ntreabã: – Cine oare
Chioteºte-aºa de tare,
Cã de chiotele lui
Picã frunza codrului?
- Valeu!... Magdalina zice,
Haide, sã plecãm, voinice!
E buzatul de arap,
Fi-i-ar strigãtul de cap!
Un arap în pielea goalã –
Piele neagrã, parcã-i smoalã –
Nalt, cum nu sunt mulþi voinici,
L-am mai auzit p-aici.
Of! ba ieri l-am ºi vãzut!
Sã mã strângã-n braþe-a vrut.
Am scãpat abia doar sus,
¤n cel mãr de-un val rãpus.
Sã ne-ascundem! cã de vine,
N-are sã ne fie bine.
ªtii cum e? Te-nfiorezi,
Tremuri, numai când îl vezi!
- Aº! rãspunse Gruia. Zãu?
Ia stãi, vreau sã-l vãd ºi eu!
N-avea teamã... lasã-l, vie,
Cã-l învãþ eu omenie!
Vorba Gruia nu sfârºeºte,
Iat-arapul ºi soseºte: