Petre DulfuCând el sare la buzat
Una zdravãnã i-a dat;
ªi de-ajuns fu lovitura,
Capul i s-a dus de-a dura.
..........
Mort pe-arap când îl vãzu,
Zânei inima-i crescu:
- Mândrule picat din soare,
Cum sã-þi mulþumesc eu oare?
Dupã ce m-ai scos la mal
De sub ucigaºul val,
Uite, mã scãpaºi acuma
ªi de-arapul slut ca ciuma!
Plimbã-þi ochii peste plai,
Prin poiene... Vezi ce rai?
Jos prin iarbã mii de flori,
Sus pe crengi – privighetori.
Stãi, rãmâi aci cu mine,
Sã trãiesc doar pentru tine,
Soþ iubit sã-mi fii tu mie,
Iarã eu sã-þi fiu soþie!
El grãi: – Frumoasa mea,
Sã rãmân, ce mult aº vrea!
Dar eu vreme n-am de stat,
Trebuie de drum sã-mi cat.
Un pãgân nelegiuit,
Surioara mi-a rãpit.